In societatea de astazi, parintii au tendinta sa se imparta in doua categorii: cei care sunt prea ocupati ca sa-si petreaca timp cu copiii, permitandu-le acestora sa stea cu orele in fata televizorului sau calculatorului, si cei care le programeaza fiecare minut al vietii. Dupa scoala, ii duc la after-school, iar dupa after-school, la cursuri de balet, pictura, inot sau IT. Totul din dorinta de a sti mereu unde este si ce face copilul. Pana si iesirile afara, la joaca, sunt monitorizate. Copiii poarta la mana un smartwach cu GPS, care alerteaza parintii ori de cate ori acestia se indeparteaza de casa. Nu-i de mirare ca unii dintre ei se simt spionati sau privati de libertate si intimitate.
Generatia “cu cheia de gat” versus generatia “Smart Tech”
Parintii zilelor noastre sunt cei care au crescut “cu cheia de gat”, cei care jucau sotronul, “Tara, tara, vrem ostasi” sau “9 pietre” in fata blocului. Cei care mergeau singuri la scoala si tot singuri plecau cu bicicletele pe coclauri.
Parintii zilelor noastre suntem noi, cei care am crescut cu 10 minute de desene animate pe saptamana (si acelea date cu portia doar in weekend), cei care aveam oracole in loc de cont de Facebook si tevi Tuberman cu cornete, in loc de console Xbox.
Pe vremea noastra, nu auzise nimeni de pedofili, jihadisti, sectanti, emo sau pornografie infantila. Traiam intr-o stare de ignoranta, impusa de regimul comunist si eram fericiti. Ne petreceam vacantele la tara, alergand cu picioarele goale prin iarba si balti, dupa fiecare ploaie, catarandu-ne prin copaci si sarind gardul vecinului, sa furam corcoduse. Mancam brebenei din salcamii infloriti, ne juleam genunchii in fiecare saptamana si chiuiam la joaca, de bagam in sperieti o strada intreaga.
Apoi ne-a pocnit democratia peste ochi si ne-a invadat tehnologia. Lectia libertatii ne-a costat insa scump. Atacul mass-media asupra psihicului uman a nascut parinti anxiosi, obsedati de control. Criza economica ne-a transformat in dependenti de munca, pusi pe facut bani, acei bani necesari pentru a asigura familiei tot confortul.
Ne-am inchis copiii in case si i-am blindat cu gadget-uri. I-am inscris la toate activitatile extracuriculare posibile, dar am uitat sa-i intrebam ce isi doreau cu adevarat. Copiii nostri au devenit, la randul lor, stresati din cauza programului incarcat. Multi si-au pierdut capacitatea de a se bucura de jocurile simple ale copilariei. Altii stau cu orele in fata calculatorului, prinsi intr-o lume virtuala, si asta doar pentru ca noi, parintii, ne-am adus munca acasa si le-am cerut sa nu ne deranjeze.
Ignoranta este o binecuvantare
A nu se intelege ca parintii de astazi sunt nostalgici dupa regimul de mult apus. Din contra, am urat acel regim pentru ca ne-a mentinut intr-o stare de ignoranta sinonima cu indiferenta. Tot ce ne dorim pentru copiii nostri este sa-i invatam sa faca diferente si alegeri: sa nu puna la inima lucrurile care le pot face rau, ramanand sensibili la cele care ii pot imbogati sufleteste.
Unii parinti au ajuns sa creada ca daca isi retrag copiii de la scoala si ii trec in sistemul “homeschooling”, le vor da sansa unei educatii mai bune. Ce uita insa acesti parinti este ca principala metoda prin care copilul invata sa se maturizeaza din punct de vedere social si emotional este contactul cu realitatea, asa cum este ea.
Copilul trebuie sa greseasca! Copilul trebuie sa esueze. Este singurul mod in care poate invata sa faca diferenta intre bine si rau, intre o batalie pierduta si un razboi pierdut.
Copilul trebuie sa iasa in lumea reala. Adevarata independenta si-o castiga afara, pe terenul de joaca sau in colectivitate. In camera lui, are parte doar de intimitate.
Copilul trebuie sa se joace afara, intr-un cadru liber, ales de el, nu supra-structurat. Nu neaga nimeni importanta activitatilor extrascolare. Ele au un rol important in dezvoltarea abilitatilor de socializare si de lucru in echipa. Insa orice lucru in exces poate fi daunator. Un copil care se joaca doar intr-un cadru organizat, poate incepe sa dezvolte o aversiune fata de reguli. Este epuizant chiar si pentru un adult sa urmeze non-stop regulile facute de altii.
Copilul trebuie sa se bucure de copilarie, asa cum ne-am bucurat si noi. Iesi cu el in fata blocului si invata-l cateva din jocurile pe care le jucai pe vremea cand nu aveai nicio grija. S-ar putea sa ai parte de mai multa distractie si terapie anti-stres decat ti-ai putea imagina vreodata.
