Anxietatea si starile de depresie sunt considerate afectiuni de adulti si putini parinti considera ca niste copii ar putea fi coplesiti de griji. In realitate insa, copiii sunt chiar mai sensibili decat adultii si le provoaca anxietate chiar si lucruri pe care noi, adultii, le consideram lipsite de importanta.
Ce este anxietatea si cum iti dai seama daca iti afecteaza copilul
Definim anxietatea ca fiind o tulburare afectiva ce este caracterizata prin ingrijorare, neliniste, panica, frica de anumite situatii si imprejurari. Cu totii trecem prin aceste stari la un moment dat din cauza unor momente stresante din viata noastra, insa odata ce starea aceasta se generalizeaza si nu dispare o perioada mai indelungata de timp, ea se poate rasfrange si asupra sanatati fizice.
Starile de anxietate prelungita provoaca atacuri de panica, care se manifesta prin palpitatii, transpiratii, tremuraturi, ameteala si o teama inexplicabila de a muri.
Ingrijorarile par a fi specifice varstei adulte, cand responsabilitatile se inmultesc, insa studiile arata ca si multi copii se confrunta cu stari de anxietate. Statisticile realizate la nivelul Statelor Unite arata ca 40 de milioane de americani, dintre care 1 din 8 copii, sufera de anxietate.
Dar de ce sunt copiii nostri ingrijorati? - este intrebarea de pe buzele multor parinti care, desi incearca din rasputeri, nu reusesc sa-si scoata micutul din starea permanenta de stres, neliniste si panica.
In functie de varsta, motivele pentru care apar starile de anxietate la copii, variaza. In cazul micutilor care nu au intrat inca la scoala vorbim despre anxietatea de separare, care este cel mai des intalnita. Copiii se tem sa ramana singuri fara parinti, intra in panica, se simt in pericol daca nu vad in jur persoane familiare.
Cand intra la scoala, copiii se simt anxiosi in legatura cu relatiile sociale pe care le stabilesc acolo sau cu performantele lor academice.
Timiditatea excesiva, dificultatile in a lega relatii de prietenie cu alti copii de varsta lui si refuzul de a merge la scoala sau la activitati extra-scolare, izolarea, pot fi semne ale anxietatii. De mult ori, panica si grija au efecte fizice asupra copilului, iar el poate resimti dureri fizice, precum cele de stomac.
Totodata, parintii trebuie sa stie ca daca ei insisi se confrunta cu astfel de stari, exista sanse mari ca si copilul lor sa se simta anxiosi la un moment dat.
Cum il poti ajuta pe copilul tau sa scape de anxietate
Odata ce ai realizat ca micutul tau se confrunta cu stari de anxietate, este momentul sa actionezi astfel incat sa alungi aceste ganduri negative. Noi iti prezentam cateva modalitati prin care poti aborda anxietatea in raport cu fiul sau fiica ta.
Multi parinti au senzatia ca daca le spun copiilor "Crede-ma, n-ai de ce sa-ti faci griji", mesajul va ajunge la ei si anxietatea va disparea. Asigurarile tale nu valoreaza foarte mult cand starea de panica s-a instalat deja pentru ca partea emotionala a creierului o domina in aceste momente pe cea rationala.
Iata ce poti face:
- respira adanc alaturi de el;
- empatizeaza cu el, spune-i ca intelegi prin ce trece;
- evalueaza motivele pentru care el este anxios, astfel incat sa poti lucra la ele;
Evidenteaza faptul ca grijile sunt firesti intr-o anumita masura. Adu-i aminte in permanenta ca grijile au si ele rostul lor si ca nu este nimic in neregula cu el din cauza ca este mai ingrijorat decat alti copii. Spune-i ca aceste griji sunt ca un mecanism de aparare a noastra impotriva unor situatii neprevazute pentru care vrem sa fim pregatiti.
O alta greseala a parintilor este aceea de a le spune copiilor "nu te mai ingrijora". Sentimentele si emotiile nu pot fi controlate cu succes nici de catre adulti, insa pentru copii este aproape imposibil, asa ca spunandu-le sa nu se mai ingrijoreze, nu doar ca nu vei obtine niciun rezultat pozitiv, insa s-ar putea chiar ca micutul sa nu-si mai exteriorizeze trairile pe viitor.
Incurajeaza-l sa faca fata situatiilor inconfortabile in loc sa le evite. Este ingrijorat ca nu are prea multi prieteni la gradinita si nu reuseste sa lege relatii de amicitie? Probabil va vrea sa stea acasa in loc sa mearga la scoala si sa faca fata acestei situatii neplacute pentru el. Evitarea situatiilor neplacute nu are un efect pozitiv pe termen lung. In loc sa eviti situatiile neplacute, stabileste obiective mici in legatura cu ele si parcurgeti-le impreuna - in loc sa lipseasca o zi intreaga de le gradinita, ii poti spune sa stea doar prima ora si tot asa, pana se va obisnui.
Ganditi-va impreuna la ce s-ar intampla daca ingrijorarile lui s-ar adeveri. Spre exemplu, ii este teama ca va lua o nota mica la scoala. Imaginati-va impreuna o astfel de situatie si arata-i ca nu este nimic grav in legatura cu asta.
Acestea sunt doar cateva sfaturi pentru a ajuta un copil anxios, insa daca dupa mai multe incercari ale parintilor si dupa o perioada prelungita de timp, starile de anxietate nu dispar, este cazul sa consultati un psiholog.
Copilul tau este anxios? Cum l-ai ajutat pentru a depasi aceste stari? Scrie-ne in sectiunea de comentarii de mai jos!
