- Cum tebuie sa procedez pentru ca fiul meu in varsta de 20 luni sa devina un copil increzator in fortele proprii si mai ales un copil indraznet, nu unul rusinos, timid?
Raspuns:Draga mamica,
Draga mamica,
Am citit cu atentie intrebarea ta, o sa incerc sa pun in discutie cateva idei la care sa te gandesti si poate sa le pui si in practica. M-ar fi ajutat mult cateva repere comportamentale ale copilului tau.
Inca din primii ani de viata, parintii isi pot descrie bebelusii ca fiind nervosi, agitati, calmi sau pasivi. Sub influenta educatiei primite si a mediului in care traiesc aceste diferente sufera modificari. Unii parinti sunt autoritari, altii tematori. Unii supravegheaza fiecare pas al micutului, ferindu-l de orice pericol, altii prefera sa-l lase sa invete singur care este pragul de sus si cel de jos. Astfel copilul invata din comportamentul adultului sa fie fricos, rusinos, timid, indraznet etc.
Nu uitati! Copilul vrea sa participe la viata de familie, sa aiba locul lui, sa fie ca parintii sai. Invata imitandu-va! Nu va suparati! Priviti-l cu atentie, s-ar putea sa descoperiti propriile greseli de exprimare sau educatie. Corectati-va pentru a se corecta si copilul!
De ce va spun aceste lucruri? Copilul creste invatand in primul rand de la dumneavoastra. Daca copilul cara o sticla de doi litri de apa dupa el si mama se repede la si i-o ia din mana, ce credeti ca va pricepe piticul? Ca el nu poate face nimic singur, ca nu este in stare. Insa, daca il lasati cel putin 10 secunde in care se lupta cu sticla, pe care incearca sa o duca la locul dorit, si il ajutati fara sa ii opriti actiunea, il laudati pentru intentie ii oferiti sansa sa actioneze, sa ia initiativa, sa se exprime, sa depaseasca obstacolele, sa decida, sa continue, sa accepte esecul, si sa inceapa din nou, sa accepte succesul si sa se bucure de reusita. Cum va stii sa treaca peste un esec daca nu a avut cand sa-l cunoasca?
Copilul trebuie sa experimenteze fiecare moment, mai mult sau mai putin placut. Sa cada si sa se ridice. Sa-si asume responsabilitati. Daca il izolati sau il protejati nu inseamna ca il feriti de boli, de durere. Invatati-l cum sa le cunoasca, cum sa se apere. Intariti-l impotriva lor. Da-ti dumneavoastra exemplu prin felul in care va rezolvati problemele. Lasati-l sa participe la actiunile din casa si din afara casei. Daca sunteti prea indiferenta, curiozitatea copilului poate duce la accidente iremediabile. Nu fiti prea protectiva si nici foarte ingrijorata. Astfel piticul va fi speriat de tot ce se intampla: de durerea pe care o simte, de atitudinea dumneavoastra, de raul pe care l-a produs. Nu uitati sa-l intrebati ce vrea sa faca si sa ii reamintiti de cate ori este nevoie ca este inca prea mic si ca mami si tati sunt langa el tocmai pentru astfel de situatii. Nu actionati dumneavoastra, fiti doar alaturi de el. Sunteti prea autoritari? Atunci copilul va va raspunde prin prefacatorie, va fi smecher, prea indulgent, sau poate explorator, obraznic, potrivnic, necrutator. Sunteti prea ingaduitoare? Si copilul va fi rautacios, nazuros, trandav, miorlait, tiranic, "cu toane".
Stabiliti niste reguli clare pe care sa le respectati si dumneavoastra si copilul, astfel el nu va cunoaste nici o limita atata timp cat nu stie nimic de reguli. Copilul trebuie sa reactioneze in fata realitatii, depinde de noi, parintii, cum va face fata acestei realitati.
Psiholog Anamaria Mihai
Detalii specialist
