Ti-ai dori ca micutul tau sa manance mai multe fructe si legume? Sa stea mai putin in fata tabletei sau a laptopului? Sa citeasca mai mult? Cate dintre aceste comportamente pe care ti le doresti pentru copil te caracterizeaza si pe tine?
"Copiii sunt oglinda parintilor", "Aschia nu sare departe de trunchi", se tot spune in popor. Si nu degeaba. De ce au nevoie copiii sa imite? Pe cine imita? Invatarea prin imitare este una dintre cele mai raspandite forme de invatare, care se intalneste chiar si la animale. Indiferent de varsta, copiii invata observandu-i pe cei din jurul lor. Cea mai simpla explicatie este aceea ca suntem "animale sociale", traim in societate, avem nevoie de ceilalti, asa ca ii luam ca modele, ca exemple. Iar invatarea este un act social.
Abilitatea de a imita este innascuta
Bebelusii invata prin copierea gesturilor adultilor chiar si atunci cand oamenii mari nu isi doresc ca cei mici sa invete ceva in mod expres.
S-a observat ca toti bebelusii au abilitatea de a imita si ea este innascuta, nu dobandita. De exemplu, gestul unui copil nou-nascut de a scoate limba atunci cand adultul o face are legatura cu acea parte a creierului lui care ulterior va fi responsabila pentru empatie. Adica imitarea serveste ca baza pentru dezvoltarea empatiei.
Ce invata bebelusii prin imitare? Invata in principal diverse miscari ale corpului si cum sa isi manifeste afectiunea. De aceea este recomandat ca parintii sa faca anumite miscari corporale in mod repetat si cu incetinitorul pentru ca micutul sa le poata invata. In privinta comportamentului emotional, cercetarile au aratat ca un copil crescut fara afectiune moare, iar felul in care mama isi manifesta dragostea fata de bebelus este un model pentru felul in care copilul raspunde mai tarziu emotiilor.
Atractia fata de copiii mai mari si de alti adulti
Dupa primul an de viata, copiii sunt mai atrasi sa imite alti copii, de obicei mai mari ca ei. De aceea pentru ei sunt recomandate jocurile care presupun imitare si interactiune sociala. Mai mult, la aceasta varsta te vor imita mai ales la felul in care comunici, asa ca fii atent ce spui si cum spui!
In cazul prescolarilor, este de preferat ca parintii sa faca tot ceea ce se asteapta de la copil. Daca vrei, de exemplu, sa isi puna hainele murdare in cosul cu rufe, este de preferat tu sa fii primul care face acest lucru. Este varsta la care are nevoie sa ii explici de ce este bine sa aiba un anumit comportament intr-un loc, iar in alt loc acelasi comportament este de evitat. De exemplu, de ce putem tipa in padure, dar nu si intr-o librarie. Atunci cand faci o greseala, explica-i copilului consecintele pentru a intelege ce rezultate au comportamentele negative.
O data ajuns la varsta scolara, copilul va continua sa isi imite parintii si colegii. Dar in sfera lui de interes intra si alti adulti, cum ar fi un antrenor, invatatoarea sau un anumit profesor. Apropierea de adolescenta nu il "rupe" pe copil definitiv de familie si de influenta acesteia. O serie de studii au aratat ca preadolescentii si adolescentii care petrec timp cu parintii lor sunt mai predispusi sa ii imite pe acestia decat pe colegii sau pe prietenii lor.
