Imaginea de sine a copilului conteaza!
Imaginea de sine este conceptia (realista sau mai putin realista) pe care fiecare persoana o are in legatura cu ea insasi. Cu alte cuvinte este parerea noastra despre noi insine.
Cei mai multi parinti sunt foarte interesati sa aiba copii increzatori, dar oare cum ai putea sa crezi in tine si in competentele tale daca nu ai o imagine pozitiva despre tine? Este ca si cum ti-ai spune “Habar nu am sa joc tenis, dar sigur am sa fac o figura buna daca joc cu un campion. Cumva, am sa reusesc sa-l bat.” Este absurd. Imaginea/ parerea noastra despre noi insine nu este niciodata suta la suta realista, are o anumta doza de subiectivism, insa cu cat este mai apropiata de realitate, cu atat este mai sanatoasa.
Articol scris de Irina Petrea, psiholog si psihoterapeut
Daca dimpotriva, imaginea de sine este distorsionata intr-un sens pozitiv (ne supra-apreciem), atunci cei din jur ne percep ca fiind increzuti, ridicoli, infumurati, iar actele noastre ne pot prejudicia enorm (ca de pilda atunci cand ne lansam inconstienti in proiecte mult peste competentele noastre sau ne stabilim obiective complet nerealiste si ne ducem cu capul inainte direct inspre esec). Un alt neajuns al imaginii de sine exagerat de bune il constituie pretentiile disproportionat de mari si asteptarile nerealiste ca ceilalti sa ne trateze intr-un mod necuvenit si foarte special (entitlement). Persoanele narcisiste sunt exemplele tipice, avand o imagine de sine augumentata si complet nerealista, pretentii mari si performante slabe (sau in cel mai bun caz mediocre).
Parintii care isi lauda copilul pentru lucruri dintre cele mai neinsemnate si folosesc superlative la adresa copilului ii distorsioneaza grav perceptia acestuia in legatura cu sine insusi. De aceea este nevoie sa evitam expresii precum: “Tu esti cel mai grozav/ bun/ minunat copil din lume” (care il fac pe copil sa se simta superior celorlati si sa fie infumurat) si sa le inlocuim cu mult mai adecvatul “Pentru mine, tu esti cel mai minunat copil din lume” (care il fac pe copil sa se simta iubit si cu adevarat special in ochii parintilor lui si accepte ca si alti copii sunt speciali pentru parintii lor in acelasi fel in care el este special pentru ai lui, fara sa isi inchipuie vreun moment ca el ar fi cu adevarat cel mai special copil dintre toti si pentru toti).
De asemenea, este nevoie sa evitam aprecierile la persoana si sa apreciem mai curand comportamentele, deci, in loc sa spunem “Esti cel mai minunat frate din lume” (pentru ca a gestionat bine o disputa cu fratele mai mic), sa spunem “Mi-a placut grozav cum ai rezolvat disputa cu fratele tau mai mic. Ai ales sa fii impaciuitor/ iertator si acesta este un lucru intelept/admirabil”. Din astfel de aprecieri asociate comportamentelor, copiii trag concluzii foarte utile legate de cum sa procedeze bine si pe viitor facand si alte lucruri admirabile, in loc sa traga concluzia ca ei sunt admirabili si deci superiori altor persoane (de pilda, fratelui mai mic care nu a fost impaciuitor ca el).
La polul opus, o imagine de sine distorsionata in sens negativ (subapreciata) are consecinte dezastruoase pentru increderea in sine a copilului. Acesta se percepe ca avand putine calitati si competente - sau deloc (“eu nu sunt in stare de nimic”/ “mie nimic nu imi iese cum trebuie”), ca fiind lipsit de valoare (“eu nu insemn nimic pentru nimeni”/ “nimeni nu ma place”/ “nimeni nu ma vrea”) si chiar de sansa (“nu am eu norocul acesta”). Prin urmare, o astfel de persoana nu va crede niciodata ca are resursele necesare sa invinga adversitatile (nu are incredere in sine) si strategia pe care o va aplica in orice situatie perceputa ca fiind dificila va fi aceea de evitare.
Evitarea poate sa o atribuie lipsei competentelor proprii (“nu ma pricep sa sutez, deci nu ma bag sa joc fotbal ca sa nu ma fac de ras”), dar, cel mai adesea, comportamentul de evitare este rationalizat in fel si chip ceea ce seamana confuzie in mintea lui si in mintea parintilor:
- “nu vreau sa joc fotbal pentru ca este un sport brutal; eu prefer alte sporturi”;
- “nu imi place fotbalul pentru ca nu imi place niciun sport, prefer sa ma joc cu copiii ”;
- “nu am echipament sportiv adecvat, deci nu pot sa joc fotbal pentru ca vor rade ceilalti copii”;
- “nu ma simt bine/nu am chef azi, deci nu joc”;
- “nu imi place cum se joaca acesti baieti”/ ”nu stiu sa joace” si alte asemenea pretexte.
Comportamentul de evitare este de cele mai multe ori un semn al neincrederii in sine a copilului ca rezultat al unei imagini de sine negative. La fel stau lucrurile si atunci cand auzim copilul avand pareri globale negative despre sine: “nu sunt bun de nimic”, “sunt prost”, “sunt rau”, “nimeni nu ma vrea” etc.
In afara de evitare, un alt simptom pe care copiii cu o imagine de sine negativa il prezinta este minimizarea eforturilor si succesului lor atunci cand acesta apare. Ei sunt cei care spun cel mai adesea: “n-am facut mare lucru” sau “n-a fost mare lucru” chiar si atunci cand fac ceva uimitor. De multe ori, vor atribui succesul lor intamplarii (“am avut noroc”) sau vor avea convingerea ca altii ar fi procedat mult mai bine decat ei (“daca era X in locul meu, ar fi dat doua goluri, nu unul”). In aceste situatii, adultii confunda adesea modestia (care este o virtute) cu imaginea de sine negativa. De asemenea, copiii cu o imagine de sine negativa se compara adesea in mod nefavorabil cu alte persoane (“Pe langa X, eu sunt doar un prost”).
Acesti copii cresc avand adesea complexe de inferioritate care ii pot opri din a incerca tot felul de experiente utile (sa mearga intr-o tabara, sa se angajeze intr-o anumita activitate, sa socializeze etc) si care le pot afecta dezvoltarea pe termen lung si chiar modul in care vor evolua in scoala si, mai tarziu, in viata profesionala si cea personala. Atunci cand ai convingerea ca esti o persoana incapabila, nu ai nici incredere in tine sa faci nimic si vei sfarsi prin a nu face mai nimic.
Parintii sunt esentiali in formarea unei imagini de sine pozitive si realiste a copilului. Imaginea pe care copilul o percepe ca avand-o in ochii lor functioneaza ca o oglinda in care se vede pe sine. Daca parintii ii reflecta calitatile in mod realist, asa se va percepe si el. Daca parintii il reflecta in mod distorsionat, exact asa se va percepe si el.
Prin urmare, parintii care:
- sunt critici, carcotasi;
- fac comparatii nefavorabile intre copilul lor si alti copii;
- sunt sarcastici si ironici ori ii eticheteaza (de ex. “fraierule”, “lenesule”, “nepriceputule” etc);
- supraprotectivi, nu le dau niciun fel de sarcini si chiar fac ei lucrurile in locul copiilor (chiar si cele mai simple) mentinandu-i intr-o dependenta exagerata si cultivandu-le neputinta).
vor genera copiilor lor o imagine de sine nerealista si negativa, iar acestia sunt in risc sa devina complexati, inhibati, ezitanti, retrasi, ambivalenti, lipsiti de initiativa, pasivi. Vor dezvolta tot felul de temeri, vor avea tendinta de a catastrofiza esecul si isi vor reveni cu dificultate in urma unui esec.
Prin contrast, parintii care:
- isi apreciaza adecvat si realist copiii, scotand in evidenta calitatile lor speciale, inzestrarile naturale si talentul;
- ii incurajeaza sa devina autonomi si nu ii cocolosesc;
- ii pun in situatia de a face alegeri si ii lasa sa isi asume si sa suporte consecintele (pozitive sau negative) ale algerilor lor;
- sunt intelegatori si le arata ca nimeni nu este perfect;
- le dau sarcini domestice potrivite cu varsta lor;
- evita sa ii compare cu alti copii;
- evita sa le ofere aprecieri si laude nemeritate si exagerate;
- petrec timp unu la unu cu copilul facand impreuna ceva cel putin o data pe saptamana.
vor genera in ochii propriilor copii o imagine de sine pozitiva si realista, le vor inocula sentimentul propriei valori si competente si, ca urmare, acestia vor fi increzatori in calitatile si abilitatile lor, deschisi catre experiente noi, optimisti, curiosi sa invete si sa capete experienta, rezistenti in fata incercarilor si isi vor reveni relativ usor dupa un esec.
Nimic nu este imposibil pentru un parinte care vrea sa aiba copii increzatori. Iar un copil increzator schimba lumea mai usor!
Acest articol face parte din Campania “Fetitele Powerpuff - Un copil increzator schimba lumea mai usor”, campanie derulata de Cartoon Network. Campania isi propune sa sustina cultivarea increderii in sine a copiilor prin descoperirea trasaturilor si aptitudinilor proprii. Episoade noi din “Fetitele Powerpuff” pot fi urmarite de luni pana vineri, de la ora 15.45, numai la Cartoon Network.
