Modul in care formulezi o intrebare este extrem de important, el influentand direct raspunsul pe care il primesti. O intrebare gresita atrage nu numai un raspuns gresit, ci si reactii, decizii si opinii inadecvate. Pentru a evita esecurile in rezolvarea problemei, trebuie sa inveti sa-ti pui intrebari corecte, care sa genereze raspunsuri corecte, decizii intelepte si solutii eficiente.
Intrebarea gresita genereaza un raspuns gresit
Multi parinti aflati la primul copil isi pun aceeasi intrebare iar si iar. Intrebari de genul:
• Ce fac cand copilul meu loveste?
• Ce fac cand copilul meu nu asculta?
• Ce fac cand este sfidator?
• Ce fac atunci cand nu vrea sa doarma noaptea?
Gasirea unui raspuns la astfel de intrebari nu ar trebui sa fie o sarcina grea. Mai ales in era in care aproape toata lumea are acces nelimitat la internet. Cartile si revistele sunt pline si ele de diferite raspunsuri. Specialistii in parenting, prietenii, familia, toata lumea pare sa aiba o solutie la problema ta. Nu de multe ori, acestea se bat cap in cap, iar raspunsul pe care il alegi va determina modul in care iti tratezi copilul si actiunile pe care le intreprinzi vizavi de acesta.
Sa luam, de exemplu, intrebarea “Ce fac cand copilul meu este sfidator?” Primul raspuns care iti trece prin cap si pe care il accepti in mod automat este sa il pedepsesti pentru comportamentul inadecvat. Ce te faci insa cand copilul continua sa fie sfidator, desi i-ai luat tableta si telefonul sau i-ai interzis sa mai iasa cu prietenii in oras, pentru o saptamana?
Pedepsindu-l, nu faci decat sa-i dai motive in plus sa te sfideze si sa-ti confirmi, in mod subconstient, parerea pe care ti-ai format-o despre propriul tau copil: ca te sfideaza si ca este obraznic. Si uite asa intri intr-un cerc vicios: cu cat il pedepsesti mai mult, cu atat va deveni mai sfidator. Relatia parinte-copil va avea de suferit, iar comportamentul copilului, in loc sa se indrepte, se va inrautati. Nu va trece o zi fara sa va certati. Copilul va plange, de multe ori indarjit, anganjandu-se intr-o lupta pentru putere care, intr-un final, te va apuiza. Si te vei simti infranta.
Motivul infrangerii este simplu: raspunsul la intrebarea ta a fost gresit, pentru ca intrebarea in sine a fost formulata gresit.
Cum sa pui intrebarea corecta pentru a ajunge la un raspuns corect?
Daca simti ca te afli intr-o permanenta lupta pentru puterea cu copilul tau, daca ai ajuns la concluzia ca nimic nu functioneaza asa cum iti doresti si ca relatia voastra este tensionata, atunci cel mai probabil ti s-a dat un raspuns gresit, la o intrebare gresita. Iata o intrebare mult mai buna pe care sa ti-o adresezi: DE CE?
• De ce loveste copilul meu?
• De ce nu asculta copilul meu?
• De ce este sfidator?
• De ce nu vrea sa doarma noaptea?
O intrebare care incepe cu sintagama “de ce” pune accent pe persoana, nu pe problema. Aceasta schimbare de perspectiva te va ajuta sa-ti privesti copilul intr-o alta lumina, determinandu-te, in final, sa reactionezi diferit.
Atunci cand intrebarile tale incep cu “de ce”, in loc de “ce fac”, raspunsurile care ti se vor contura in minte vor fi cu totul altele. De exemplu, raspunsul la intrebarea "de ce copilul este sfidator" poate fi acesta: se simte dat la o parte. Urmatoarea intrebare care iti vine automat in minte va fi: "de ce se simte dat la o parte?" Aici exista diferite variante de raspuns, in functie de situatie. Venirea pe lume a unui fratior, un parinte prea absorbit de munca, care nu mai are timp sa-si petreaca week-end-urile cu el, mutarea intr-o locuinta noua, toate aceste exemple reprezinta un factor de stres.
Oricare ar fi motivul schimbarii de atitudine, rezultatul este acelasi. Un copil sfidator nu are nevoie sa timp cu el insusi, ci de timp petrecut impreuna cu parintele. In viziunea sa, adultul s-a racit de el. Copilul care isi sfideaza parintele simte, de fapt, nevoia sa se reconecteze cu acesta. El are nevoie sa se simta in siguranta si iubit. Poti sa ii satisfaci aceasta nevoie emotionala de baza, dedicandu-i mai mult timp. Vei vedea, in curand, ca atitudinea sfidatoarea va disparea.
