Rivalitatea fraterna apare dupa nasterea unui frate sau sora. Se poate instaura imediat, sau dupa o perioada de timp de la cateva luni pana la cativa ani.
Motivul rivalitatii este competitia pentru iubirea si atentia parintilor, a mamei in special. Aceasta competitie apare deoarece copilul era obisnuit sa primeasca intrega atentie a mamei, lucru care se schimba odata cu aparitia noului bebelus.
Acum el este obligat sa se multumeasca cu mai putin, desi nu este pregatit sa faca fata acestei frustrari afective. Gelozia declansata de nasterea fratelui se poate manifesta in mai multe moduri: copilul poate avea izbucniri colerice, anxietate, retragere sociala, diverse tulburari ale alimentatiei sau ale somnului.
In ceea ce priveste relationarea cu membrii familiei, comportamentul fata de bebelus poate varia de la indiferenta pana la agresivitate, alternand cu perioade de bine, in timp ce fata de parinti copilul poate manifesta ostilitate sau retragere, necooperare, incercand sa puna in joc frustrarea, propriile emotii de suferinta, de pierdere pe care nu stie sa le exprime in alt mod.
Aparitia rivalitatii fraterne poate fi prevenita oferind date suficiente copilului referitoare la sosirea fratiorului, inca din perioada sarcinii. Momentul nasterii poate fi intampinat cu bucurie si prezentat ca aparitia fratiorului mai mic care va avea nevoie ajutorul fratelui mai mare si care, cand va mai creste, se va putea juca impreuna cu el.
De asemenea, atitudinea copilului poate fi influentata si de relatia parintilor. O relatie echilibrata, afectuoasa, de colaborare si cooperare poate oferi copilului un sentiment de siguranta suficient de puternic incat teama de a pierde iubirea mamei sa nu apara dupa aparitia bebelusului.
In acelasi timp, atentia mamei poate fi inlocuita de grija crescuta a altui membru al familiei (tatal, bunicii etc.) astfel incat copilul sa nu resimta frustrarea.
Totusi, daca observati semne ale rivalitatii intre copiii vostri, sunt cateva lucruri pe care le puteti face. Pentru inceput, puteti asigura un spatiu sigur de exprimare a emotiilor legate de fratele mai mic, incurajandu-l pe cel mare sa vorbeasca despre ceea ce simte.
Este posibil sa auziti lucruri neplacute, dar e important sa nu le cenzurati daca doriti sa va ajutati copiii. Puteti incerca rezumarea celor spuse de el, apoi prezentarea propriului punct de vedere, asigurandu-l ca il iubiti la fel de mult ca si inaintea nasterii celui mic.
Invitati apoi copilul sa gaseasca niste solutii, impreuna cu dumneavoastra, pentru a nu mai fi deranjat de prezenta celuilalt. Luati in considerare solutiile date de el, dar incercati sa-i propuneti si implicare in jocuri comune, sau chiar sa-si invete fratiorul sau surioara unele din lucrurile pe care el deja le stie.
Astfel, copilul mai mare va gasi metode pentru a-l accepta pe cel mai mic in viata lui, fara sa simta ca trebuie sa renunte la iubirea sau atentia parintilor, ci castigand un partener de joaca.
Oana Soroaga
Psiholog - Psiholog Clinician
Cabinetul BeldeanMed
.jpg)
