- Am un baietel de 2 ani si 4 luni, si o fetita de 8 luni, problema este ca baiatul e cam gelos, acum de curand am plecat din camera pentru scurt timp si l-am lasat singur cand m-am intors a manzgalit fata unor sfinti din icoane, parte un lucru banal, dar am zis ca prea e coincidenta ca pe toate icoanele le-a murdarit cu carioca doar pe fata si nu in alta parte cu o miscare pe diagonala, am studiat si eu putin psihologia si cred ca acest lucru inseamna ceva, desi ii arat ca il iubesc, dar cred ca e normal sa-i acord mai multa atentie fetitei pentru ca e mai mica, dar ii iubesc pe amandoi, si sa ma indrumati cum sa ma comport cu el sa nu fie gelos, eu cred ca face multe nazdravani ca sa ne atraga atentia.
Raspuns:
Nasterea unui fratior (surioara) poate fi resimtita ca o pierdere a pozitiei de copil unic si a avantajelor care decurg din aceasta. Este vorba, in principal, de teama inconstienta de a pierde atasamentul si dragostea parinteasca. Pentru copil este vital ca aceste temeri generate de pierdere sa-i fie recunoscute si luate in serios de catre parinti.
Sigur ca un bebelus este total dependent de prezenta mamei si implicit atentia de care are nevoie este mai mare, insa, in acelasi timp, si fratele mai mare in varsta de 2-3 ani este inca dependent de aceeasi mama.
Teoretic pozitia mamei devine una de alegere, pentru ca simte ca nu se poate imparti intre cei doi copii pe care ii iubeste la fel de mult.
Acordati-i si baietelului timpul de care are nevoie pentru a se simti in siguranta (fetita mai si doarme ziua), timp pe care sa-l resimta ca fiind numai al lui si pentru el , si foarte important, faceti asta constant.
Constanta ii va reduce insecuritatea pe care o simte mai mult decat marimea timpului petrecut cu el. Puteti sa-l cooptati in diferite activitati privitoare la necesitatile surioarei (de exemplu sa duca la bucatarie biberonul gol – acum sunt din plastic si chiar daca il scapa din manute), apreciati-l pentru asta si se va simti ca un adevarat membru al familiei.
Atunci cand fetita zambeste satisfacuta dupa masa tocmai terminata ii puteti spune baietelului ca in acest fel surioara lui ii multumeste pentru ceea ce a facut pentru ea. Se va simti util, valorizat si treptat isi va privi surioara cu mai multa intelegere si mai putin ca un rival ce atenteaza la dragostea mamei.
Inteleg si stiu ca este greu pentru o mama sa faca toate aceste activitati singura si in acest sens ar fi bine-venit ajutorul sotului, bunicilor sau a altor persoane apropiate.
In ceea ce priveste comportamentul actual al baietelului, dupa cum bine v-ati dat seama, este un semnal de alarma prin care comunica in mod simbolic (nazdravanii!) faptul ca trebuintele si nevoile lui primare sunt neglijate, ca exista si el ca persoana distincta in familie.
Acelasi mod simbolic il foloseste si atunci cand invalideaza (mazgaleste) persoane care se bucura de atentie, respect si sunt valorizate de membrii familiei (figurile biblice).
Rationamentul este clar, simplu si direct: daca persoanele, personajele, lucrurile care se bucura de atentia mamei si a familiei dispar, eu voi beneficia de aceasta intreaga.
Faptul ca le-a mazgalit capul este normal si nu arata decat ca persoana umana este identificata in primul rand prin figura fetei. Oricat de iritabil ar fi acest tip de protest, o interpretare in sensul blasfemiei sau profanarii este ilicita si inoportuna. Este remarcabila in schimb creativitatea si simtul realitatii pentru un baietel de 2-3 ani care putea de altfel sa-si murdareasca sora rivala pe fata!
Revenind, este foarte important pentru fiecare copil sa simta ca se afla in centrul preocuparilor adultului si ca persoana sa are valoare in ochii acestuia.
Odata ce i se permite sa-si exprime supararile, frustrarile si sa faca unele reajustari necesare, el revine de obicei la nivelul de echilibru anterior.
Mircea Raslescu
- Psiholog - Cabinetul Alter Ego-
