Autoritatea parintelui, necesara in comunicarea cu copilul?

Intrebare:

- Sunt o mamica in varsta de 26 de ani. Sunt despartita de sotul meu, respectiv tatal fiicei mele de 2 ani. Am incercat sa-mi refac viata alaturi de altcineva, dar fetita mea in varsta de 6 ani nu imi lasa timp pentru asa ceva, mai mult, e foarte neastamparata si ma manipuleaza asa cum vrea ea. La masa mananca cu foarte mare greutate, desi intotdeauna mesele sunt regulate, ea nu termina de mancat decat dupa o ora, o ora si jumatate. Cand e vorba de dormit atunci e si mai grav, pentru ca nu vrea sa doarma din ambitie, cred eu. Spune ca nu are timp de joaca suficient. Plange intotdeauna cand nu reuseste sa obtina ceea ce vrea. Imi raspunde de cate ori are ocazia. Se comporta cu mine ca si cand as fi prietena ei de joaca sau sora ei. Spuneti-mi, va rog, ce pot sa fac pentru a rezolva situatia aceasta pentru care eu nu gasesc nici un raspuns.

Raspuns:

 

Afirmati ca fetita se comporta cu dumneavoastra ca si cum ati fi prietena ei de joaca sau sora ei. Cred ca ati reusit sa definiti exact relatia pe care o aveti cu fiica, o relatie pe care dumneavoastra ati creat-o si ati consolidat-o cu siguranta prin atitudinea pe care ati avut-o fata de ea. Poate ca, din cauza divortului, v-ati propus mai mult sau mai putin constient sa aveti un raport idilic mama-fiica, un raport bazat pe intelegere, prietenie si incredere, dar pana acum, toata investitia dumneavoastra in aceasta directie a cam esuat. Inca nu e tarziu sa contribuiti la realizarea acestui vis, cu conditia obligatorie sa va schimbati atitudinea.

Fetita este obisnuita sa fie in centrul atentiei dumneavoastra, de aceea face tot posibilul sa mentina aceasta stare de lucruri prin toate strategiile de comportament pe care le-ati enumerat: tandaleala la masa, plansul atunci cand nu obtine ce vrea, raspunsurile obraznice, refuzul de a adormi. Orice copil are nevoie de autoritatea parintelui pentru a invata ceea ce este bine sa faca si ceea ce nu este bine.

Parintele creeaza repere pozitive si negative dupa care copilul sa se orienteze, pentru a sti cum trebuie sa reactioneze in diverse situatii. Aceste repere sunt esentiale pentru dezvoltarea armonioasa a copilului din punct de vedere emotional. Asa ca, va asteapta o sarcina grea: schimbarea radicala a comportamentului

dumneavoastra:

nu cedati atunci cand fetita plange pentru a obtine ceva. Trimiteti-o sa se linisteasca in alta camera si discutati cu ea abia cand s-a oprit din plans;

La masa fixati un interval de timp in care sa manance. O anuntati ca din momentul in care ea depaseste acel interval nu ii mai tineti companie si va trebui sa manance singura;

Daca problema cu refuzul somnului este foarte frecventa, puteti apela la urmatorul truc: rugati-o sa nu adoarma pentru – pentru ca asa v-ati propus de-acum inainte: sa o mentineti cat mai mult timp treaza pentru a fi a doua zi dimineata cat mai obosita la gradinita.

Rugati-o sa se joace in continuare si anuntati-o ca veti veni in control sa o surprindeti daca nu cumva a adormit. Procedati in acest mod timp de o saptamana, iar dimineata treziti-o ca de obicei pentru a merge la gradinita. Veti vedea ca pana la urma se va obisnui sa adoarma singura.

Sunt mult mai multe lucruri de spus dar mi-ar fi necesare pagini intregi pentru a le transpune in scris.

Concluzia: fiti mult mai ferma cu fetita pentru a-i diminua comportamentele nedorite.

Psiholog Diana Stoian