Pregatiri in toi, cumparaturi de tot felul si…mai ales, emotii! Le vedem cel mai bine la parintii micutilor care incep gradinita sau clasa I.
Iata cateva dintre intrebarile pe care si le pun ei:
Este stiut ca parintii se agita mult mai mult decat copiii. Teama lor e mai mare, ingrijorarea de asemenea, enervarea, asteptarea, tensiunea…Aceste stari sunt simtite de copii si astfel ei ajung sa simta ca ceva nu e in regula. La copiii mici e mai pregnant, astfel incat ei plang daca mama lor este trista sau speriata, nu vor sa ramana la gradinita, nu pot manca sau dormi acolo.
O parte dintre parinti isi dau seama de legatura dintre starea lor si starea copilului, de obicei dupa ce lucrurile incep sa mearga mai bine.
Adultii isi amintesc cum erau ei cand aveau respectiva varsta, ce simteau, ce ar fi vrut si ce nu le-a placut. Acum, cand isi vad copilul asa cum erau ei odinioara, sunt tulburati…fericiti, poate uimiti, poate tristi, dezamagiti sau incantati. Intr-un fel o iau de la capat, in alt fel vad ca cel mic este altfel.
Uneori ei obisnuiesc sa sperie copilul cu fraze de genul: “Vezi tu cand incepi scoala!”, “Gata vacanta, de acum nu-ti mai merge!” Sigur ca de cele mai multe ori, ele sunt spuse in gluma dar…..oare copiii ce inteleg? Si asta este un punct important si anume momentele in care nu ne punem in locul copiilor, nu ne intrebam ce simt, ce cred, ce inteleg, nu le cerem parerea ci facem cum credem noi ca suntem adulti, nu? Uneori parintii regreta aceste momente si isi promit ca pe viitor sa tina cont de parerea copilului sau macar sa ia seama la reactia lui.
Este bine ca cei mici sa reuseasca sa exprime ceea ce simt si de asemenea sa se obisnuiasca sa intrebe ce nu inteleg, sa spun ce ii deranjeaza pentru ca si parintii lor sa afle si sa poate gasi o solutie.
Acum cand vacanta este pe sfarsite, este important sa vedem inceputul pe care il avem in fata. Un an nou, in care parintii ar vrea ca micutii lor sa se simta bine si sa invete lucruri folositoare. Este drept ca uneori parintii sunt deosebit de pretentiosi sau exigenti si ignora posibilitatile micutului. De curand am auzit o fetita care imi spunea ca este foarte rau daca ia calificativul “bine” la scoala. Bine sau foarte rau? Ea sustinea ca toate calificativele sunt proaste in afara de “foarte bine”.
De multe ori, vedem parinti si copii care nu admit sa ia note mici, sa nu stie ceva astfel incat devine o problema enorma ce se intampla atunci cand aceste lucruri se intampla. Copilul este foarte speriat, parintele foarte dezamagit, toata lumea uita ca este vorba doar de o nota. Aceste atitudini au multe urmari neplacute. In primul rand pentru ca nu permit copilului sa reactioneze firesc, apoi pentru ca nu il pregatesc pentru a face fata situatiilor de tot felul.
La polul opus gasim copii si parinti foarte increzatori, care se duc cu curiozitate si bucurie spre un nou inceput, fie el de cresa sau de scoala primara. Opinia lor este ca oricum va fi, se vor descurca.
Increderea parintilor da incredere copiilor, iar frica si oscilatia parintilor produce dezorientare si la copii.
Psiholog Anca Munteanu - Psihologia copilului
Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
