Copiii mint dintr-o serie de motive diferite si in multe cazuri este o parte normala a procesului de dezvoltare. Toti copiii mint la un moment dat. Totusi, acest comportament, poate fi foarte suparator pentru parinti. 
Multi parinti se intreaba cum sau ce ar trebui sa faca atunci cand copilul lor minte. Cum trebuie sa reactineze parintii la minciunile copiilor depinde foarte mult de fiecare situatie in parte, de varsta copilului si de regulile stabilite in familie, in ceea ce priveste minciuna.
Minciuna la copiii prescolari
La prescolari minciuna este destul de comuna. Copiii din cadrul acestui grup de varsta deseori nu inteleg ca a minti este gresit si necinstit. Din aceasta cauza, parintii probabil ca nu ar trebui sa ii pedepseasca pentru minciuna.
In schimb, parintii, atunci cand copilul minte, ar trebui sa profite de ocazie pentru a-l invata ca minciuna nu este buna.
In general, copiii prescolari spun doua tipuri de minciuna. Povestile inventate (sau exagereaza la maximum intamplari adevarate) care, in general, la aceasta varsta semnifica lucuri pe care ei si le doresc. In acest caz parintii fie pot sa ii asculte si sa lase lucrurile asa, fie pot sa strecoare adevaruri in povestile lor.
Un alt tip de minciuna sunt minciunile menite sa obtina sau sa evite ceva. In acest caz parintii nu ar trebui sa incerce sa contracareze, in schimb, pot scoate in evidenta ca minciuna nu este buna si ca este foarte important sa spuna adevarul.
Desi prescolarii in general nu inteleg ca minciuna nu este buna, acesta este un moment bun ca parintii sa inceapa sa isi invete copilul ce inseamna sa spui adevarul. Un punct bun de plecare poate fi sa ii spuna copilului cat de fericiti sunt cand acesta spune adevarul si ca atunci cand mint, este foarte greu ca ei, sa dezvolte incredere in ceea ce il priveste.
Minciuna la copiii mai mari
Pe masura ce copiii se afla la varsta scolara (incepand cu varsta de 6 ani), incep sa inteleaga deplin ca minciuna nu este buna. Cand copiii ajung in acest stadiu de varsta, parintii trebuie sa inceapa sa ii disciplineze cand apeleaza la minciuna.
In general, in cadrul acestui grup de varsta, copiii mint ca sa evite pedeapsa, pentru a-i impresiona pe cei din jur, pentru a-si spori increderea in sine, pentru a obtine ceva, pentru a proteja pe cineva sau pentru ca isi aud parintii (sau alti adulti) mintind.
Ce sa faci cand copilul tau minte
Pentru parinti, sa isi dea seama cand copilul minte si cand spune adevarul poate fi o sarcina destul de dificila, insa sunt o serie de "indicii" care pot ajuta parintii sa isi dea seama daca este vorba de adevar sau minciuna.
Expresiile faciale sunt unul din semne. Cand copilul spune adevarul in general este relaxat si expresiile faciale arata asta. Copiii care nu spun adevarul sunt anxiosi si expresiile faciale le vor trada anxietatea.
Coerenta informatiilor este un alt indicator bun. Parintii trebuie sa asculte cu atentie ceea ce le spune copilul. Daca exista inconsistente in ceea ce le spune, daca nu are sens, daca nu suna credibil, s-ar putea ca informatiile pe care copilul le furnizeaza sa fie gresite, sa fie minciuni.
Spontaneitatea este un alt indiciu. In general, daca spune adevarul, ceea ce relateaza copilul nu pare a fi ceva pregatit si repetat dinainte. Parintii ii pot pune intrebari copilului pe masura ce el povesteste pentru a vedea cum raspunde.
Cand parintii descopera ca este vorba de minciuna in primul rand trebuie sa ii spuna copilului despre cat de important este adevarul si ca acesta este modul cel mai simplu prin care poate castiga increderea cuiva. In plus, parintii pot evidentia efectele negative si represaliile pe care le are miciuna.
In general copiii invata urmarindu-si parintii. Daca acestia isi mint copilul sau mint in prezenta lui, isi invata astfel copilul ca minciuna este un comportament acceptabil.
Pentru combaterea minciunii, parintii ar trebui sa stabileasca o serie de reguli si pedepse in ceea ce priveste miciuna. Regulile trebuie discutate cu copilul inainte de a fi aplicate. Parintii ar trebui sa faca aiba pedepse diferite pentru miciuna si alte greseli ale copilului. Daca acesta a gresit dar si-a recunoscut greseala, ar trebui sa primeasca o pedeapsa mai usoara.
In plus, parintii trebuie sa recompenseze copilul atunci cand spune adevarul. De exemplu, cand copilul a gresit dar a spus adevarul, trebuie intai sa il laude pentru ca a spus adevarul si apoi sa il pedepseasca pentru greseala sa.
Parintii trebuie sa incerce sa nu determine copilul sa se simta rusinat sau vinovat ca a mintit. In schimb, ii pot lasa de inteles sau chiar spune direct copilului ca sunt dezamagiti de faptul ca a mintit.
Nu trebuie sa i se intinda curse copilului. Parintii care sunt siguri ca se confrunta cu o "nazbatie" a copilului nu trebuie sa ii dea acestuia prilejul sa minta, intrebandu-l daca el este de vina. Majoritatea copiilor vor minti pentru a se proteja atunci cand se simt incoltiti.
De asemenea, parintii nu ar trebui sa ceara confesiuni de la copil si nici sa il pedepseasca daca nu sunt absolut siguri ca de vina este copilul lor.
Parintii ar trebui sa fie foarte atenti la minciunile copilului lor pentru a vedea daca exista un tipar sau anumite motive pentru care copilul minte. De exemplu, daca este vorba de minciuni pentru a-si spori increderea in sine, parintii trebuie sa gaseasca modalitati de a creste increderea in sine a copilului pentru ca acesta sa nu fie nevoit sa minta.
Adevarul trebuie laudat pe cat se poate de mult, deoarece, orice comportament care este laudat are foarte multe sanse sa se repete.
In cazul in care copilul apeleaza in mod constant la minciuna, parintii ar trebui sa ia in considerare apelarea la ajutor profesional, deoarece dincolo de aceste miciuni, care pot parea nevinovate, poate fi ascuns ceva mai mult.
