Nu trebuie sa uitam ca cei mici sunt permanent cu ochii pe noi. Copiii observa si imita incontinuu. In ciuda superficialitatii lor, ei observa tot: si felul in care ne purtam acasa, si modul in care ne purtam cu oamenii sau felul in care ne exprimam despre ei, ce ne bucura si ce ne intristeaza.
Cu cat inainteaza copilul mai mult in varsta, cu atat ne apreciaza mai critic, cu atat vede mai bine punctele in care vorbele si faptele noastre nu se potrivesc intre ele.
Cum sa-i invatam pe copii sa se roage? Cum sa facem ca rugaciunea sa nu devina pentru ei o obligatie plictisitoare? Multi parinti au inceput sa se roage in prezenta copiilor, asa incat acestia sa vada si sa auda. Deoarece pe copilul mic greu il faci sa stea locului si sa asculte, parintii au gasit momentul convenabil: aceeasi vreme dinainte de culcare, cand copiii stau deja lungiti in pat. Multi copii adorm invaluiti de rugaciunea parintilor.
Copiii ii privesc si asculta cu deosebita atentie pe adultii care se roaga, insusindu-si experienta de rugatori a acestora.
In zilele noastre, copiii au mare nevoie de impresii benefice, folositoare de suflet, pentru ca lumea contemporana copleseste sufletele copiilor cu impresii terifiante si care indeamna la pacat.
Copilul botezat are aparatori chiar mai puternici decat parintii sai: Ingerul pazitor, Domnul Insusi si Maica Domnului. Trebuie numai ca micutul sa isi aduca aminte de Aparatorii sai Ceresti si sa se roage lor. De aceea este atat de important sa-l invatam pe copil sa se roage cu adevarat lui Dumnezeu, adica sa stea de vorba cu El, sa ceara ajutorul si ocrotirea Lui.
Datoria fundamentala a parintilor crestini din toate timpurile ramane rugaciunea pentru copii. Tot aceasta constitute baza intregului proces de educatie in familie.
