Cu siguranta orice copil minte macar o data in viata, iar motivele pentru care face acest lucru pot fi numeroase. Dincolo de acestea, insa, este crucial pentru dezvoltarea sa morala sa stii cum sa reactionezi atunci cand copilul minte, cum sa il faci sa inteleaga ca nu este un lucru frumos.
Iata mai jos cateva sfaturi legate de cum sa te porti atunci cand copilul tau minte si cum sa procedezi pentru a-l determina sa nu mai faca acest lucru. Sfaturile pot fi aplicate incepand de la varsta la care copiii inteleg bine ce li se spune, aproximativ 3 ani.
1. Nu il pedepsi aspru cand afli ca te-a mintit
Este extrem de important sa nu iti pedepsesti copilul prea aspru atunci cand il prinzi ca minte. Gandeste-te ca nici tu nu ai recunoaste ceva daca ai sti ca cineva iti interzice o jucarie pentru mult timp.
Daca il ameninti si il pedepsesti dur, el va minti si cand va fi mai mare, iar la un moment dat va creste atat de mult incat nu-i vei mai putea face nimic, existand riscul sa il scapi de sub control.
Ofera-i in schimb ingaduinta, pentru ca el sa capete incredere ca poate sa vina la tine si sa iti spuna orice are in minte sau pe suflet. Stimuleaza-l prin laude si chiar recompense ori de cate ori observi ca este sincer.
De asemenea, arata-i cat esti de bucuroasa pentru ca a fost sincer. Pana sa invete sa faca diferenta dintre bine si rau, copiii sunt, de regula, dornici sa le faca pe plac parintilor. Spune-i ca te bazezi pe el si ca ai incredere ca iti va spune mereu adevarul.
Si, nu uita sa il asiguri permanent de dragostea ta. Timpul de calitate petrecut impreuna creeaza o legatura care este baza oricarui comportament pozitiv.
2. Cauta sa descoperi motivul pentru care a mintit
Intotdeauna este bine sa privesti dincolo de minciuna si sa intelegi care a fost cauza ce l-a determinat sa minta. Discuta bland cu el pana descoperi motivul. De multe ori, in spatele minciunilor sunt dorinte firesti, neimplinite - poate si-a dorit ca tu sa petreci mai mult timp cu el si ca sa te faca sa lasi treburile ti-a spus ca se simte cam rau. Sau uneori e vorba de curiozitati firesti. Nu-i spune "Ce-ai cautat in geanta mea cu farduri, sa nu mai umbli niciodata", ci ii poti mentiona pe un ton ferm, dar prietenos: "Puteai sa ma rogi pe mine sa iti arat geanta, asa e civilizat".
La fel cand vor veni intrebari mai grele, pe masura ce devine adolescent/ adolescenta. Oricat de greu ti-ar fi sa discuti orice cu copilul tau, invinge-ti retinerile si gandeste-te ca cel mai bine este sa afle de la tine tot ce vrea, decat sa incerce pe alte cai care pot fi si gresite.
3. Foloseste-te de exemple
Citeste-i povesti bazate pe pilde pentru a-i explica faptul ca niciodata minciuna nu este calea cea buna si dreapta, ca adevarul iese intotdeauna la suprafata si ca nimeni nu are de castigat de pe urma minciunii.
De asemenea, daca observi ca se uita la vreun desen animat in care unul dintre personaje minte, stai langa el pentru a vedea cum se termina episodul si accentueaza si tu morala din acel desen (intotdeauna exista o morala).
4. Ofera-i solutii pentru a nu mai ajunge la minciuna
Explica-i ce sa faca data viitoare cand se mai afla intr-o situatie asemanatoare, pentru a nu mai ajunge la minciuna. Spre exemplu, daca l-a impins pe cel mai bun prieten si ti-a ascuns acest lucru, iar tu ai descoperit ca l-a impins pentru ca l-a suparat, spune-i ca data viitoare cand se mai intampla sa il supere trebuie sa vina la tine, pentru ca tu sa ii ajuti sa cada la o intelegere.
5. Ai grija la micile tale minciuni
Se poate intampla uneori ca si tu, ca mama, sa ii dai de inteles fara sa vrei ca nu este mare lucru sa minti. Spre exemplu, daca intr-o zi nu vrea sa mearga la gradinita, iar tu inventezi un motiv atunci cand o anunti pe doamna ca nu vine, atunci copilul va crede ca este firesc sa minti. Sau daca ii devii complice atunci cand greseste ceva si nu il incurajezi sa spuna adevarul si tatalui.
La fel, evita cat poti de mult sa il minti tu pe copilul tau. Daca ii spui ca te intorci peste 10 minute, ai grija sa nu fie o ora... Decat sa spui ceva ce nu poti respecta, mai bine spune-i adevarul: "Nu stiu exact cat dureaza pana ma intorc, dar sa fii sigur ca sunt inapoi pana la ora x".
Asadar, este nevoie de mare atentie. Chiar daca de felul tau esti o persoana cinstita, uneori poti sa il incurajezi indirect sa minta, fara sa iti dai seama.
6. Nu ii spune ca este mincinos
Etichetele nu aduc nimic bun in comportamentul copiilor. Nu ii spune ca este "mincinos", "copil rau" etc. Incet-incet el va ajunge sa creada ca asa este si se va purta in consecinta. Aceste cuvinte nu trebuie folosite nici macar in gluma, pe modelul "mincinos mic", daca pe tine te amuza in sinea ta o minciuna nevinovata de-a lui.
Spune-i, in schimb, ca minciuna te face de rusine atunci cand este descoperita, si ca oamenii isi pierd treptat increderea daca sunt mintiti. Ofera-i si exemple.
7. Copilul te-a mintit? Nu il pune in situatii jenante!
Este esential, de asemenea, sa nu il pui in situatii in care sa se simta prost, cum ar fi sa ii ceri sa recunoasca ceva atunci cand este cu prietenii lui sau cand este toata familia de fata. In felul acesta mai degraba il fortezi sa minta de rusine, decat sa spuna adevarul.
Observatiile se fac intotdeauna cu succes intre patru ochi, atunci cand sunteti doar voi doi. Si nu uita ca trebuie sa iti faci timp sa il asculti, si sa astepti pana isi gaseste cuvintele.
8. Prefa-te din cand in cand ca nu observi
Uneori, cand face o greseala mica, este mai bine sa te prefaci ca nu observi decat sa il intrebi acuzator cine a facut, intrebare care aproape inevitabil va duce tot la o minciuna.
In schimb, vorbeste despre cel care a facut acea mica boacana ca si cum nu ai sti cine e, accentuand ca nu-i frumos (si asigurandu-te ca cel mic te aude). Se va simti cu musca pe caciula si data viitoare va fi mai atent sa nu mai faca. Exemplu: "Cine-o fi lasat urma asta pe perete? Cred ca tata cand a carat acele bagaje. Am sa ii spun sa fie mai atent, pentru ca altfel o sa-l pun sa curete"”.
9. Nu ii taia aripile
Atunci cand este vorba doar despre o imaginatie bogata a copilului tau, cand el isi imagineaza spre exemplu ca vede ceva anume (un dragon, in departare), nu ii taia aripile spunandu-i sec ca asa ceva nu exista. Spune-i in schimb: "Sigur ai vazut tu asa ceva? Eu stiam ca nu exista. Poate doar ti s-a parut".
10. Nu uita ca exista si subiectivism
Uneori, doua persoane pot descrie diferit aceeasi situatie, ceea ce nu inseamna ca una dintre ele minte ci ca fiecare tinde sa vada subiectiv lucrurile. La fel pot vedea si copiii. Prin urmare, nu te grabi sa tragi concluzii inainte de a analiza foarte bine situatia.
Iar, in incheiere, trebuie mentionat ca, abia dupa ce isi va insusi bine principiul adevarului, ii poti sugera faptul ca nu intotdeauna este indicat sa spui tot ce este adevarat (spre exemplu, daca un coleg este obez nu trebuie sa ii si spuna acest lucru).
