Laura Ivan, psiholog Fundatia Sensiblu
Am putea sa vorbim despre dificultatile pe care le intampinam in viata de zi cu zi, despre modul de trai al celor mai multi dintre noi care presupune multe ore petrecute la serviciu si foarte putine acasa. Iar dintre acestea din urma, multe sunt alocate treburilor casnice, cumparaturilor, intalnirilor cu rude, prieteni. In aceste conditii, cat timp mai petrec cu copilul meu, cu partenerul de cuplu si mai ales cu mine insumi? Cum sa facem ca acest timp sa fie unul de calitate, care sa ne hraneasca emotional, mental si spiritual si sa ne ajute sa contruim relatii armonioase?
Ceea ce va propun este o incursiune in interior pentru a descoperi provocarile pe care le traieste parintele in relatie cu copilul, fiecare in felul sau si de fiecare data diferit.
Una dintre primele preocupari ale parintilor este sa asigure copilului confortul si siguranta materiala. Inca inainte de a se naste aranjam si mobilam camera copilului, ii cumparam multe dintre cele necesare ingrijirii lui in primele luni. O data cu sosirea lui acasa, avem grija sa nu-i lipseasca nimic, de la hrana, scutece, hainute, un ambient cald si luminos, pana la jucarii si orice poate fi cumparat cu bani.
Atunci cand principala preocupare a parintelui ramane ancorata in aceasta latura materiala, copilul invata la randul lui ca bunurile si castigurile materiale sunt mai valoroase decat cele de natura sufleteasca, spirituala. Pe masura ce copilul creste, dorintele lui sunt din ce in ce mai mari, iar parintii se ratacesc in acest labirint al asigurarii confortului si al implinirii dorintelor. Este labirintul lui "a avea" in care ne instrainam de noi insine si unii de ceilalti.
Ce inseamna de fapt a fi parinte?
Si daca a fi parinte este mai mult decat atat? Daca v-as spune ca exista nenumarate iesiri din labirintul grijilor si ingrijirilor (exclusiv) materiale?
Bebelusul abia nascut deschide poarta unei noi lumi, fascinante, uimitoare, atragatoare si coplesitoare in aceeasi masura. Paseste intr-o lume a infinitelor posibilitati, a nesfarsitelor cautari si descoperiri, a permanentelor intrebari, lumea lui "a gandi", "a face", "a crea". Ceea ce azi este un mister, maine va fi o cunoscuta. Ceea ce azi este o incercare, maine va fi o reusita. Ceea ce azi este de neimaginat maine, va fi implinit.
Este o aventura fara sfarsit in care parintii ii sunt primii insotitori, primele calauze, primele repere. Martori ai primelor cuvinte, sprijin pentru primii pasi, sursa a primelor raspunsuri si adevaruri, spectatori ai primelor creatii, parteneri in joc. De felul in care parintii isi vor indeplini aceasta sarcina depinde cat de deschis, curajos, dornic de cunoastere si increzator in sine si in lume va fi copilul de acum incolo.
Totodata bebelusul patrunde intr-un univers fascinant care este familia sa, aceasta tesatura de relatii, interactiuni, moduri de comunicare, schimburi dintre cele mai variate. Este universul care il adopta si pe care copilul la randul sau il va adopta. Este taramul gesturilor pline de tandrete, cuvintelor de alint, zambetelor complice, al mangaierilor care alina, al iubirii cu miile ei de fatete, dar si taramul primelor nelinisti si temeri, al durerii si suferintei, al confuziei, nesigurantei, tulburarii.
Este taramul emotiilor, trairilor, sentimentelor, al cuvintelor si gesturilor, al lui "a simti" si "a (te) exprima". Ne comunicam permanent unii altora, si implicit si copilului nostru, ceea ce simtim si ceea ce gandim in fiecare moment si, de cele mai multe ori, acest lucru se face fara cuvinte, dincolo de cuvinte, mai presus de cuvinte.
Copilul absoarbe in interior toate aceste continuturi si se comunica la randul lui pe sine, descoperindu-se in si prin parintii lui. In functie de calitatea acestor schimburi emotionale, copilul invata limbajul iubirii sau al urii, al compasiunii sau al indiferentei, al violentei sau al concilierii, al impartasirii si apropierii sau al izolarii si instrainarii. In acest fel parintii devin primele oglinzi in care copilul se poate cunoaste si recunoaste pe sine, se poate diferentia, poate invata sa-si ia in stapanire emotiile si trairile proprii pentru ca mai apoi sa se repuna in relatie din ce in ce mai bogat, din ce in ce mai puternic, din ce in ce mai increzator.
Intra in universul copilului tau
Cum putem accesa aceste universuri care de multe ori ne scapa, prinsi fiind in vartejul preocuparilor si treburilor zilnice?
• Incepe prin a-ti acorda un ragaz pentru a intra in contact cu tine insuti si a fi prezent. Prezent in relatia cu sine, prezent in relatie cu copilul.
• Implica-te complet, total, cu pasiune in ceea ce faci, atunci cand vorbesti cu copilul, atunci cand te joci cu el, cand il asculti sau cand pur si simplu il privesti. Acum esti deja in cel mai pretios loc, taramul lui "a fi" si "a deveni"! Si mai mult decat "a fi" este "a fi constient", "a fi prezent" cu toate simturile tale, atent si deschis la tot ce vine din interior si din exterior. Pentru ca intre a fi prezent fizic si a fi prezent cu toate fiinta ta este o diferenta ca de la cer la pamant.
Aceasta din urma inseamna sa fii atent la ce se intampla in interiorul tau, sa pui in cuvinte ceea ce simti si ceea ce gandesti, sa devii constient de actiunile tale si de posibilele consecinte ale acestora. In felul acesta, poti deveni o prezenta autentica, puternica si stapana pe sine, capabila sa initiezi si sa mentii o relatie armonioasa cu copilul tau, in care acesta sa se simta valorizat, respectat, recunoscut ca unicitate si liber sa faca propriile alegeri.
Pentru ca atunci cand tu te cunosti si te exprimi pe tine asa cum esti, atunci cand esti constient de ceea ce spui si faci, atunci cand esti prezent in relatie cu celalalt si atent si preocupat de binele acestuia si celalalt se simte liber sa creasca si sa-si implineasca potentialul.
Acestea sunt doar cateva ganduri ale unui parinte preocupat sa-si imbunatateasca zi de zi relatia cu copilul sau, ale unui profesionist orientat catre a facilita o comunicare cat mai deschisa intre oameni si in special intre parinti si copii, pentru ca fiecare sa aiba spatiul sau privilegiat de exprimare, crestere si implinire. Te invit si pe tine sa meditezi asupra a ceea ce inseamna pentru tine sa fii parinte, nu un parinte perfect, nu un parinte la inaltimea asteptarilor celorlalti, ci un parinte suficient de bun, care sa se simta bine in propria piele si sa se bucure in relatia cu copilul sau.
