Parintii invata (si ei de la parintii lor sau din dorinta de a se “scuza”) ca este nevoie sa-si protejeze copiii, gasind minciuni asa-zise nevinovate pentru a explica lucruri.
Eu as spune ca o minciuna este o minciuna, si ea va atrage, la randul ei, alte minciuni.
Un copil caruia i s-au spus neadevaruri, pentru ca “nu intelege”, sau pentru ca “trebuie protejat”, sau pentru orice alt motiv intemeiat (in ochii parintilor) va invata, mai devreme sau mai tarziu, ca este in regula sa spui un neadevar atunci cand situatia o cere. Dar cum va invata copilul care sunt situatiile in care este bine sa spui o minciuna si cele in care nu este bine?
Adevarul, pe intelesul copiilor
Un copil nu va putea discerne cu privire la situatie, de aceea, de cate ori este posibil, recomandarea mea este sa spuneti copiilor adevarul – acea parte de adevar care este de inteles pentru varsta lui.
Un copil care primeste adevarul isi va construi un sistem de valori sanatos, va sti ca este important sa spui adevarul, chiar si in situatii care nu iti sunt favorabile, si mai ales, va invata sa fie el insusi in relatiile cu ceilalti.
Atunci cand adevarul pare dur sau de neinteles pentru varsta copilului, spuneti-i ceea ce intelege. Aveti incredere ca, si daca in acel moment intelegerea copilului nu cuprinde ceea ce ii spuneti, informatia se va aseza cuminte in mintea lui si se va activa atunci cand copilul va creste.
Am auzit de la o prietena, care vorbea cu copilul ei de 1-2 ani, si ii povestea tot ceea ce facea, ca mama ei a intrebat-o de ce face asta, pentru ca el – copilul – e prea mic pentru a intelege. Atunci cand copilul a crescut, toate discutiile mamei l-au ajutat sa aiba un vocabular impresionant pentru varsta lui, l-au sustinut sa fie un copil echilibrat, cu care poti vorbi si ii poti spune ce se intampla, fara ca el sa considere asta o drama.
De multe ori, fricile parintilor ii fac pe acestia sa ascunda copiilor adevarul, si nu reactiile efective ale copiilor. Cand aleg sa spun un adevar poate dureros pentru un copil, ca de exemplu despre moartea animalului de companie preferat, ar fi sa ii spun asta calm, nepanicat, fara sa ma gandesc la ce ar putea simti negativ copilul, ci mai degraba sa ma gandesc ca este o ocazie in care sa ii vorbesc despre viata si despre moarte, despre cum avem toti niste ani de trait si ca e in regula sa vorbim despre asta. E un moment bun sa ii impartasim ca este cu atat mai important ce facem in viata noastra, pentru ca ceea ce lasam in urma noastra sa fie de calitate.
Cand va ganditi sa spuneti copilului o minciuna, pentru ca ea este "nevinovata", ganditi-va ce saditi pentru toata viata in sistemul lui de valori. Si mai ganditi-va, daca ati fi aflat niste adevaruri despre viata, din copilarie, cum ar fi fost diferit felul in care ati privit ulterior viata.
O singura derogare as face de la a spune copilului adevarul – Mos Craciun si Zana Maseluta ar fi sa ramana realitati, pana la varsta la care copilul va spune singur – “Stiu ca nu exista, dar tata este atat de simpatic atunci cand isi pune costumul rosu si barba”…
.jpg)
