Suedia este de mult timp invidiata de parintii din intreaga lume, datorita concediilor de maternitate si de paternitate generoase, a serviciilor de ingrijire a copiilor la preturi accesibile si a unei societati centrate pe copii. Insa cartea „How the children took power” („Copiii la putere”) scrisa de psihiatrul suedez David Eberhard sugereaza ca aceasta preocupare pentru copii ar putea, de fapt, sa le faca acestora si societatii suedeze mai mult rau decat bine.
In cartea sa, Eberhard sustine ca, de cand Suedia a devenit prima tara din lume care a interzis parintilor sa aplice copiilor lor pedepse corporale, in 1979, acestia au devenit, de asemenea, mai putin dispusi sa isi disciplineze verbal copiii. Eberhard sustine ca acest lucru i-a determinat pe copii sa devina principalii decidenti in familii, iar parintii si copiii au de suferit in urma acestui fapt.
„Copiii sunt cei care hotarasc ce se urmareste la televizor, ce se mananca la cina si unde sa se mearga in vacanta. Familille nu mai merg in locurile alese de adulti, ci in locurile alese de copii”, spune psihiatrul.
Pe hartie, cel putin, Suedia pare o societate perfecta pentru copii si parinti. De cand a introdus interdictia de a lovi copiii, Suedia a devenit una dintre primele tari din lume care a ratificat Conventia ONU privind drepturile copilului in 1990. Programul guvernamental de educatie si ingrijire a copiilor in primii ani de viata constituie piatra de temelie a politicii familiale, care pune drepturile copilului pe primul loc pe agenda nationala, acordand parintilor dreptul de a-si lua concediu de peste doi ani atunci cand au copii, iar tatii sunt incurajati sa joace un rol activ in viata copiilor lor.
De asemenea, serviciile de ingrijire a copiilor sunt subventionate in mare masura. Un raport recent al ONU privind bunastarea copiilor a clasat Suedia pe locul cinci, dupa vecinii sai nordici, Islanda, Finlanda si Norvegia, Olanda fiind in fruntea clasamentului. Dar, in ciuda acestor avantaje aparente, Eberhard sustine ca aceste masuri au avut si un dezavantaj, care este evident in numarul tot mai mare de tulburari de anxietate si de cazuri de automutilare in randul tinerilor suedezi. ONU a subliniat, de asemenea, o crestere a obezitatii la copii.
„Am plecat de la a nu avea voie sa le dam o palma la fund si am ajuns la a nu avea voie sa le zicem nimic care sa ii supere sau sa ii deranjeze”, spune David Eberhard. „A-i spune NU unui copil nu este acelasi lucru cu a-l bate. Copilul trebuie sa stie ce inseamna limitele, trebuie sa stie ce inseamna refuzul si opozitia”.
Ebhard spune ca este timpul sa nu ne mai gandim la copiii nostri ca la niste creaturi delicate si fragile.
„Copiii nu sunt atat de fragili precum credem. Avem aceasta convingere ca trebuie sa supraprotejam copiii, pentru ca sunt atat de multe lucruri teribile care li se pot intampla. Efectul este nasterea unei generatii de copii foarte fragili, carora ne este aproape imposibil sa le spunem ce sa faca. Au devenit ca niste papusi de portelan. Nu mai avem curajul sa ii corectam. Le dam lor toata puterea”, mai spune Eberhard, la randul sau, tata a 8 copii.
Psihiatrul observat si sentimentul de vinovatie care este prezent tot mai mult in randul actualei generatii de parinti, care incearca sa compenseze timpul pierdut departe de copii lasandu-i pe acestia sa hotarasca orice:
„Parintii muncesc tot mai mult, isi dau copiii la gradinita si scoala de la varste tot mai mici, apoi incearca sa compenseze timpul pierdut departe de copii oferindu-le tot ce isi doresc si lasandu-i sa hotarasca orice. In esenta, acest lucru provoaca copiilor mai mult rau decat lipsa timpului petrecut alaturi de parinti.Iar acest lucru provoaca copiilor mai mult rau decat lipsa timpului petrecut alaturi de parinti.”
In cartea sa, psihiatrul suedez mai scrie despre educatia liberala ca o metoda care renunta la constrangeri si pedepse si sustine ca vinovati sunt parintii care nu se comporta ca adulti responsabili. Acesta reclama atitudinea parintilor care incearca sa devina cei mai buni prieteni ai copilului.
„Copilul nu are nevoie sa ii fiti prieten, ci parinte. Nu trebuie sa coborati la nivelul lui, sa nu il contraziceti, sa ii faceti tot timpul pe plac, sa nu mai aveti nici o putere de decizie. E total gresit. Copilul are nevoie de limite, de opozitie, de disciplina si rigoare”, sustine psihiatrul.
- Sursa: independent.co.uk
- Foto: Freepik
