Multi parinti mi-au solicitat consilierea copiilor lor, care par complet dezinteresati de orice activitate extrascolara. “Nu reusesc sa imi dau seama ce i-ar placea copilului meu sa faca” este ceea ce aud de la acesti parinti ingrijorati de o blazare atat de nefireasca la o varsta atat de frageda. “Nu este nicio materie scolara care sa ii placa, niciun sport, niciun hobby, nici macar nu vrea sa colectioneze servetele”, se plang parintii, dar scapa din vedere cata pasiune pune copilul in joaca sa, considerand-o pierdere de timp (in loc sa analizeze cum anume se joaca copilul si sa descopere ce o face atat de interesanta pentru copil!).
Nu putini au fost parintii care au ajuns la cabinet avand copii dezinteresati pana si de joaca, copii apatici - semn de stres, de tulburare emotionala, chiar depresie.
Au fost si destui parinti care mi-au solicitat consilierea copiilor lor hotarati sa abandoneze o activitate in care au investit timp, efort, energie si, nu in ultimul rand, banii parintilor! “Dupa 1 an de inot, brusc, nu mai vrea sa auda de bazin, desi este foarte buna si antrenorul o apreciaza”, mi se plangea de curand mama unei fetite. “Ce sa fac? Sa o las in pace? Daca imi va reprosa mai pe urma ca nu am fost mai ferma cu ea si ca am lasat-o sa abandoneze?”, se intreba ingrijorata mama, nestiind ce sa faca.
Exista si multi parinti care nu dau nicio importanta (sau o importanta mult prea mica) placerilor, intereselor si pasiunilor copiilor lor, considerandu-le doar “mofturi”. Aceasta atitudine nu este deloc propice pentru stimularea si dezvoltarea copilului si, in timp, cei mai multi astfel de copii isi vor pierde interesul pentru noi activitati si experiente de invatare.
Intrebarea este: oare conteaza cu adevarat aceste pasiuni si interese ale copilului? In definitiv, este vorba despre descoperirea pasiunilor sau mai degraba a posibilelor inzestrari native si talentului? Adeseori se face o teribila confuzie si in mintea parintilor si in mintea psihologilor.
O persoana care isi cunoaste interesele si pasiunile isi gaseste mai usor un tel in tot ceea ce face, este mai motivata, are sanse mai bune sa reuseasca in ceea ce si-a propus, deci mai multe sanse sa fie fericita si sa aiba succes, iar succesul “hraneste” increderea oricarei persoane in sine, in abilitatile si calitatile sale. De aceea este atat de important sa ne ajutam copiii sa isi descopere pasiunile si interesele – nu pentru ca vor face neaparat din acestea un scop in viata, ci pentru ca ii vor ajuta sa aiba incredere in ei, sa se simta competenti, entuziasmati, valorosi. In plus, este o sansa importanta pentru ei sa isi descopere, acolo unde exista, talentul sau aptitudinile native care pot sa ii conduca spre performanta.
Realitatea este ca, adesea, parintii isi doresc sa descopere in copiii lor samanta vreunui talent si ori de cate ori vad un interes din partea copilului pentru o activitate sau alta, pun imediat prea mult suflet, sprijinindu-i in aceste activitati pe care le adopta ca pe propriile lor pasiuni si scopuri. De aceea, le vine teribil de greu sa renunte la visurile pe care, inevitabil, si le-au facut de a-si vedea copii ajungand mari campioni, mari artisti sau mari inventatori cu nonsalanta cu care cei mici vireaza la un moment dat catre alte preocupari.
Uneori parintii le insufla copiilor propriile pasiuni si dorinte si ii manipuleaza in a-i convinge ca sunt si ale lor, iar atunci cand copiii si-ar dori sa renunte, ii manipuleaza prin sentimente de vinovatie sa continue. Este un lucru daunator pentru sufletul copilului, chiar si atunci cand ii aduce succes si recunoastere pentru ca exista riscul sa ramana prizonier in acest vis devenit realitate, dar care, din pacate, nu este visul lui.
Alteori, parintii sunt dezamagiti de interesul copilului pentru o anumite activitate pe care ei o dipretuiesc sau in care nu vad nimic interesant si, desi copilul se dovedeste nu doar interest si pasionat, ba chiar si foarte bun, incearca sa “le scoata din cap” copiilor aceste preocupari, descurajandu-i sau chiar interzicandu-le. Imi aduc, de pilda, aminte de hotararea unei mame de a-i interzice fiului ei fotbalul (cu toate ca lui ii placea teribil si la care era si foarte bun), doar pentru ca ea il considera un sport de “golani pentru alti golani” si, daca tot era ca baiatul ei sa faca vreun sport, atunci sa faca tenis!
Gresit este si atunci cand dezamagim, deoarece copiii nostri isi schimba interesele si par sa abandoneze cu usurinta o activitate la care se pricep (dar de care s-au saturat, au obosit) sau se apuca de altceva care li se pare mai atragator, mai interesant. Atentie! Copiii au nevoie sa exploreze, sa descopere lucruri noi, sa intreprinda activitati noi. Copilaria reprezinta o perioada excelenta pentru a imbratisa aceasta diversitate de preocupari.
Este foarte corect, copiii au nevoie sa isi traiasca copilaria, sa aiba timp de joaca nestructurat, sa se intalneasca cu prietenii, sa exploreze, sa invinga plictiseala, sa traiasca spontan si sa fie spontani. Spontaneitatea este o caracteristica a copilului care se pierde atunci cand viata ii este organizata pana in cele mai mici detalii de catre adulti, tot asa cum se diminueaza si capacitatea de autoreglare, de auto-organizare si spiritul de initiativa. Insa este pacat ori de cate ori se pierde un talent innascut si nevalorificat: o pierdere pentru acel copil, dar, cu siguranta, si pentru noi toti ceilalti.
Pasiunea inseamna, in cele din urma, entuziasmul pentru ceva. Acesta este cuvantul cel mai important. Copilaria este un timp al explorarii, al descoperii. A descoperirii lumi, a descoperirii sinelui. Copiii au nevoie de activitati variate in care sa se implice cu entuziasm, cu bucurie, cu interes. Unii dintre ei, putini ca numar, se vor dovedi deosebiti de inzestrati, de talentati, poate chiar geniali in anumite directii si vor continua sa practice anumite activitati cu entuziasm si deosebita pricepere pentru tot restul vietii. Cei mai multi copii vor ramane doar cu bucuria unei copilarii traite din plin si cu minunata abilitate de a se bucura de prezent, de a trai total clipa, fara nostalgia trecutului sau angoasa viitorului.
Eroinele Powerpuff traiesc in fiecare episod noi aventuri. Viata lor este plina de descoperiri, de entuziasm, de greseli, de obstacole, de succese, de initiativa, de noutati. Imaginati-va cat de plictisitor ar fi sa faca de fiecare data aceleasi lucruri! Exact asa este viata de copil. Sau ar fi de dorit sa fie…
Articol scris de Irina Petrea, psiholog si psihoterapeut
Acest articol face parte din Campania “Fetitele Powerpuff - Un copil increzator schimba lumea mai usor”, campanie derulata de Cartoon Network. Campania isi propune sa sustina cultivarea increderea in sine a copiilor prin descoperirea trasaturilor si aptitudinilor proprii. Episoade noi din “Fetitele Powerpuff” pot fi urmarite de luni pana vineri, de la ora 15.45, numai la Cartoon Network.