Un articol de Irina Petrea

Pedagog, colaborator, Organizatia Salvati Copiii Romania



Violenta este agresiunea comisa de o persoana sau mai multe (agresorul) impotriva unei alte persoane (victima) in scopul terorizarii, umilirii, infrangerii vointei si supunerii sale totale. Violenta poate fi fizica (bataie, lovire, imbrancire, ranire etc.), verbala (injurii, jigniri, reprosuri, urlete etc) sexuala (de exemplu, penetrare orala, anala, vaginala, nuditate fortata, expunere fortata la pornografie), psihica/emotionala (critica ofensatoare, vanarea greselilor, umilire sistematica, telefoane si mesaje de amenintare, urmarire, izolare, control excesiv, amenintari, defaimare, ironie muscatoare, sarcasm, malitiozitate, santaj emotional).

Agresiunea, indiferent de forma, afecteaza climatul de la clasa, din scoala si perturba intreg procesul de invatamant.

Oricare ar fi tipul de agresiune pe care il comite, obiectivul agresorului este de a-si exercita controlul, puterea asupra victimei (si, prin puterea exemplului, si asupra celorlalti din grup, mai putin vulnerabili decat victima), sa fie in centrul atentiei, sa capete notorietate si, adesea, identitate si recunoastere (pe care nu stie sa le obtina altfel).

De multe ori se intampla ca agresorul sa fie, la randul lui, o victima a agresiunii exercitate de parinti, familie, copii mai mari, profesori asupra lui, sa sufere de o afectiune psihica.

Oricare ar fi tipul de agresiune la care este supusa, victima se va simti mereu amenintata, izolata, neputincioasa, infricosata, vinovata de ceea ce i se intampla.

Agresorii-copii sunt, in general, mai mari si pot fi atat fete, cat si baieti. Au abilitati sociale reduse, empatie scazuta (sau inexistenta), o slaba constiinta de sine, capacitate redusa de gestionare a emotiilor, complexe, sunt lipsiti de competente, rol si status, au o parere proasta despre ei. Se simt bine numai atunci cand isi exercita puterea de control asupra victimei.



Sunt lasi si nu isi lanseaza atacurile asupra indivizilor pe care ii percep ca fiind puternici, inconjurati de prieteni (pe acestia incearca sa-i manipuleze prin lingusire si mici servicii), ci asupra celor mai slabi decat ei. Cu cat victima le face mai mult pe plac, se arata mai supusa, mai infranta, cu atat agresorii isi vor exercita mai des si mai violent controlul asupra ei.

Rezistenta il enerveaza pe agresor, dar il si descumpaneste. Se inconjoara adesea de o gasca de insi care se tem de el, dar s-au aliat cu el ca sa nu-i cada victime si sa se bucure de putere.

De multe ori, parintilor le vine foarte greu sa creada ca micutul lor se transforma la scoala in teroristul de serviciu: insulta, batjocoreste, sicaneaza, ameninta, minte, manipuleaza copii si cadre didactice, distruge lucrurile altor copii, vandalizeaza, bate, scuipa, bruscheaza, raspandeste minciuni si zvonuri malitioase si denigratoare la adresa altor copii, trimite mesaje si da telefoane de intimidare, jignitoare, uneori cu caracter rasist, fumeaza, consuma alcool si forteaza alti colegi sa faca la fel.



Ceea ce trebuie sa stie ei este ca, adesea, micul terorist este Dr. Jekyll si Mr. Hyde: amabilitatea, politetea si dragalasenia sunt doar o masca sub care se ascunde adevarata sa personalitate – agresiva, malitioasa, manipulatoare, antisociala.

Alti copii sunt agresivi si acasa, si la scoala.

Ce anume il determina pe copil sa agreseze alti copii?

• Este sau a fost supus repetat agresiunii.

• Are o relatie disfunctionala cu tatal/ mama sau ambii parinti.

• Este victima abuzului sexual.

• Provine dintr-o familie dezorganizata, disfunctionala, marcata de violenta domestica.

• Parintii au divortat.

• Tatal/mama sau ambii parinti sunt plecati de acasa si copilul este nesupravegheat sau e neglijat ori abuzat de cei in grija carora a fost lasat.

• Este oaia neagra din familia lui si tapul ispasitor.

• Are probleme in exprimarea verbala.

• Este martor, victima sau complice la acte de cruzime, de sadism infaptuite de altii din jurul lui.

• A suferit o pierdere, traumatism, o schimbare majora in viata.

• Este discriminat, izolat la scoala, nepopular printre ceilalti copii, i se face atmosfera proasta.

• Este umilit in mod frecvent de cadrele didactice.

• Este prea rasfatat in familie, obisnuit sa dea ordine.

• Este antrenat sa fie violent, sa bata, sa loveasca, sa-si impuna punctul de vedere in forta, parintii neintelegand diferenta dintre autoaparare si comportament violent.

• Are afectiuni de natura psihica.

Ce sa facem daca copilul nostru e agresor?

• Discutati cu el sa va dati seama ce simte, ce nevoi nesatisfacute are, cu ce probleme se confrunta.

• Discutati cu cadrele didactice. Luati imediat legatura cu scoala si manifestati-va disponibilitatea de a coopera.

• Consiliere & terapie. Apelati la un adult sau la un frate/sora mai mare in care copilul are incredere daca nu va permiteti un consiler/psiholog/terapeut. Un alt adult de incredere sau un frate/o sora mai mare cu care copilul are o relatie buna, l-ar putea ajuta sa isi deschida sufletul.

• Acordati-i atentie, afectiune, apreciere. Deseori, agresivitatea este doar un mod disperat prin care copilul ne atrage atentia asupra nevoii sale acute de a primi atentie, afectiune si apreciere.

• Nu incercati sa-l pedepsiti abuziv, cu bataia, umilindu-l, jignindu-l - nu veti face decat sa-i realimentati sursa agresivitatii.

Atentie! Copilul - agresor poate sa fie expert in manipulare, va poate pacali si, adesea, are dificultati in a-si verbaliza si controla emotiile, in a empatiza si a se relationa cu cei din jur. Masca de amabilitate si bunavointa ii cade ori de cate ori nu i se face pe plac, nu i se da satisfactie.

(extras din cartea "Si tu poti fi Supernanny – cu copilul la scoala" de Irina Petrea)