Un articol de
Irina Petrea
Pedagog, colaborator, Organizatia Salvati Copiii Romania
Cei mai multi parinti considera ca abuzul impotriva copilului este reprezentat de violenta fizica, sexuala si/sau de neglijarea copilului. Toate aceste forme de abuz sunt relativ usor de dovedit la o examinare medico-legala si sunt pedepsite de lege. Dar...
...Intre abuzurile savarsite impotriva copilului, abuzul emotional este cel mai frecvent intalnit, este cel mai insidios, cel mai greu de dovedit si are consecinte multiple, variate, multe extrem de grave, ce lasa urme pentru tot restul vietii, afectand dezvoltarea copilului pe multiple planuri – afectiv, intelectual si chiar fizic.
In plus, abuzul emotional suferit in copilarie ii va afecta viitorului adult viata sociala si profesionala, relatiile si sanatatea fizica si mentala, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de tipul de abuz emotional, frecventa si intensitatea cu care i-a fost aplicat.
Cu totii ne dorim ca micutii nostri sa creasca mari si sanatosi, destepti, realizati profesional si personal, dar, mai ales, fericiti, insa abuzul emotional pe care il savarsim asupra lor fara macar sa ne imaginam ca asta facem reprezinta, in cele din urma, obstacolul cel mai dificil, uneori insurmontabil, in calea fericirii lor.
Ce este, de fapt, abuzul emotional? Orice comportament ce are ca scop controlarea, subjugarea, supunerea unei alte fiinte prin frica, intimidare, umilire, blamare si cultivarea sentimentului de vinovatie, coercitie, manipulare, invalidare etc.
Abuzul emotional are asupra victimei efectul unei adevarate "spalari" a creierului; copilul ajunge sa-si piarda incredere in sine, respectul de sine, sentimentul propriei valori, sa se indoiasca de perceptiile sale, de judecata sa, de capacitatile si abilitatile sale, sa depinda in intregime de agresor, chiar daca ii este frica de acesta.
Tipuri de abuz emotional
Asteptarile abuzive
Agresorul isi asalteaza vesnic victima cu solicitari nerezonabile si ii pretinde acesteia sa puna cererile sale in fruntea listei sale de prioritati. Oricat de mult se straduieste victima sa raspunda acestor solicitari, agresorul nu e niciodata multumit si isi supune victima unor dusuri de bombaneli, reprosuri, critici. "Nu pleca la petrecere, nu ma simt bine. Daca pleci si mi se face rau, ce ma fac? Aha, da, tii mortis sa pleci… La ce sa ma astept de la tine ? Tie niciodata nu-ti pasa de mine."
Etichetarea
"Esti un lenes; copil rau, prost." sau "Tampitule ce esti/ Raule!" sunt forme de etichetare frecvent intalnite. Copilul este calificat, i se pune o eticheta pe care el, culmea, ulterior va face tot posibilul sa o merite, sa dovedeasca faptul ca, intr-adevar, asa este: prost, lenes, rau etc.
Poreclirea
Urecheat, dintos, cracanat, slabanog, nasos, lungan etc. sunt numai cateva exemple din poreclele cu care fratii, dar si unii parinti ii "gratuleaza" pe alti membri ai familiei. Chiar daca noua ni se pare ca o facem cu dragoste, copilul s-ar putea sa sufere si, mai mult, sa aiba o parere deformata despre sine, sa-i cultivam un adevarat complex de inferioritate care sa-i afecteze imaginea de sine, increderea si chiar respectul de sine.
O fetita careia toti ii spun ca e nasoasa ar putea creste ca tanara femeie acceptand un barbat care o trateaza umilitor, abuziv, doar pentru ca i-a facut "favoarea" de a se uita la ea, asa nasoasa cum e.
Blamarea
Acuzarea, amenintarea, critica ofensatoare, sarcasmul muscator, invalidarea (nu te pricepi/nu poti/iar n-ai facut bine/tu niciodata nu reusesti sa faci ceva ca lumea) exagerarea greselilor cultiva victimei sentimentul propriei neputinte, senzatia ca nu se pricepe la nimic, ca nu e buna de nimic. Inclusiv replici aparent inocente de genul "eu stiu cel mai bine" sau "vezi, ti-am spus eu ca asa o sa se intample, nu m-ai crezut!" au, in timp, prin repetare, acelasi efect.
Haosul
Agresorul starneste deliberat o cearta pentru a provoca o stare perpetua de conflict, uneori adevarate drame care il au in centrul atentiei, punand victima in postura de cauza a tuturor relelor.
Negarea
Agresorul neaga victimei nevoile emotionale ("fugi de aici, cum sa-ti fie frica de tunete, esti baiat mare!" sau "ce nevoie ai sa te pup, acum esti copil mare"), neaga perceptiile, judecata, memoria victimei, precum si fapte, atitudini de ale sale si evenimente pe care victima le aduce in discutie, dar pe care agresorul nu vrea sa le recunoasca ("pleaca de aici, cand am zis eu lucrul asta?"/ "habar n-ai ce vorbesti"). De asemenea, refuzul de a asculta, de a vorbi, de a acorda atentie victimei este tot o forma de negare a sa si de abuz emotional.
Santajul emotional
Este, poate, singura forma de abuz emotional recognoscibila de cei mai multi parinti. Agresorul ameninta cu ruperea relatiei, cu abandonarea victimei, respingerea ei sau face apel la sentimenetele de compasiune ale victimei, la temerile sau valorile sale.
Dominarea
Celebra replica "faci asa pentru ca asa spun eu!" sau "asa vreau eu!" sunt cele mai la indemana exemple de dominare. De asemenea, controlul ("unde ai fost, ce ai facut, cand vii, unde pleci, cu cine mergi ?" etc.) sunt alte forme de abuz emotional. Victima se simte urmarita, controlata de parca ar fi in casa Big Brother.
Raspunsurile si atitudinile imprevizibile
Sunt o alta forma de abuz emotional. Practic, victima este mentinuta intr-o stare constanta de frica, de tensiune, nestiind la ce sa se astepte din partea agresorului, nestiind daca ceea ce a spus/a facut va starni agresorului furia, dezaprobarea, respingerea etc. sau nu.
Copiii ai caror parinti consuma alcool/droguri/sufera de afectiuni psihice sau sunt inconsecventi in cerintele lor, in regulile pe care le adopta si le abroga in mod aleatoriu, dupa cum au chef, traiesc intr-o perpetua incordare, in teama, anxietate, vesnic atenti la tot ce fac, vesnic asteptandu-se la o noua izbucnire nervoasa, insotita sau nu de bataie si umilinte.
Minimalizarea
Este o forma subtila de abuz emotional. Agresorul minimalizeaza eforturile, reusitele, succesele victimei ("ce mare chestie ai facut si tu?" sau "nu mi se pare cine stie ce desen, nu stiu de ce ti-a dat zece, eu nu ti-as fi dat nici opt pentru el"). De asemenea, ii minimalizeaza perceptiile, emotiile, reactiile ("nu stiu de ce te-ai suparat, nu stii de gluma?", va zice agresorul dupa ce a facut o gluma proasta pe seama victimei sale sau "tu mereu te plangi ca te doare ba una, ba alta").
Urmarile abuzului emotional
Oricare ar fi abuzul emotional la care este supus copilul, acesta va creste cu o imagine de sine distorsionata, convins ca nu are nici o valoare, ca nu e in stare de nimic, ca nu e la fel de bun ca ceilalti, ca este un om inferior, care nu merita nimic bun in viata. Va creste in frica, angoasa, umilinta, manie, furie. Se va interioriza.
Va abuza pe altii la randul sau in exact acelasi fel in care si el a fost abuzat, si, adesea, se va agresa pe sine insusi condamnadu-se, luand asupra lui greselile celorlalti, acceptand umilinte din partea celor din jurul sau, relatii nepotrivite, injositoare, refuzand sa spere, sa viseze, sa indrazneasca sa se afirme, minimalizandu-si meritele, exagerandu-si greselile.
Asemenea bonsailor ale caror ramuri rasucite ii impiedica sa se dezvolte normal, asa si copiii abuzati emotional cresc distorsionat, transformandu-se in adulti cu probleme. Cine doreste sa faca asa ceva cu buna stiinta propriului sau copil? Desigur, nici un parinte constiincios numai ca un parinte constincios este, in primul rand, un parinte informat, care refuza sa plece de la premiza ca nu exista educatie mai buna decat cea pe care a primit-o el in familie. Pentru ca e foarte posibil ca el, la randul sau, sa fie tot un copil-bonsai.
