Nu sacrificati hrana afectiva pentru ce puneti in farfurie!
Parintii sunt adesea atat de preocupati de nevoile materiale, biologice ale copilului, de procurarea hranei in cel mai concret sens al cuvantului, incat adesea uita - sau nici macar nu isi pun problema - cat de importanta este pentru copilul lor cealalta hrana, care nu se pune in farfurie: cea emotionala.
Viata agitata si stresanta a adultilor de astazi ii lasa adesea pe copii flamanzi dupa atentia si prezenta parintilor, dupa cuvinte si gesturi de afectiune si de pretuire. Efectele pe termen lung, asupra adultului in care se va transforma copilul neglijat emotional, nu sunt de ignorat.
Un copil care creste fara atentia si prezenta parintelui sau nu va deveni un adult puternic, constient de locul si de valoarea sa in aceasta lume. El risca in schimb sa devina un adult neimplinit emotional, incapabil, la randul sau, sa raspunda nevoilor afective ale propriului copil.
O poveste spusa de un tatic, crescut de un tata responsabil, dar absent
"Gandindu-ma la anii copilariei, imi dau seama ca am foarte putine amintiri cu tata. Imi amintesc ca mama ne spunea adesea despre tata ca vine tarziu, munceste mult, ca sa avem noi tot ceea ce ne trebuie; ca este obosit, iar noi - eu si sora mea - trebuie sa fim cuminti si sa nu il suparam. Imi amintesc ca mi-as fi dorit sa joc un fotbal cu tata sau sa il vad si pe el cateodata, macar la serbarile scolare. In timp, am renuntat sa imi mai doresc astfel de lucruri; tata muncea pentru mine si sora mea, iar noi trebuia sa fim recunoscatori pentru asta. Si am fost.
Dar si astazi, cand eu sunt parinte, iar tata a devenit bunic, imi dau seama ca ma gandesc la el ca la un om care s-a straduit sa-mi fie bine, dar pe care nu-l cunosc cu adevarat, despre care imi place sa stiu ca este bine, dar caruia nu ii simt lipsa. De la tata am invatat ca trebuie sa imi "intretin" familia, dar nu am invatat cum sa ma joc cu fiul meu, cum sa il laud si sa ii spun ca sunt mandru de el, cum sa imi fac timp pentru el. As vrea sa stiu ca, atunci cand nu sunt langa el, copilul meu imi simte lipsa."
Nevoile umane
Noi oamenii, adulti sau copii, avem un set de nevoi, care - atunci cand nu sunt satisfacute - ne impiedica sa functionam sanatos, eficient, echilibrat si armonios in societate. Specialistii le-au organizat piramidal, pentru a ne ajuta sa intelegem felul in care se inlantuiesc si se inter-conditioneaza, facilitand sau, dimpotriva, blocand maturizarea si functionarea noastra sanatoasa.
La baza piramidei sunt nevoile elementare biologice (fiziologice): de somn, apa, alimente, caldura, adapost, miscare etc. Ele sunt foarte puternice, intrucat nesatisfacute, pun in pericol supravietuirea noastra.
Pe urmatoarea treapta sunt nevoile de securitate si protectie, de care noi, adultii, devenim constienti cel mai adesea in situatii de criza sau cand viata ne este amenintata: catastrofe naturale (cum ar fi cutremurele), conditii de razboi, atac asupra persoanei etc. Copiii insa tind sa dea deseori semne de insecuritate si au nevoie sa se simta in siguranta, in contexte care nu par periculoase pentru adulti, ca de pilda primele zile la gradinita, plimbarea intr-un parc nou, vizita unor musafiri necunoscuti - sunt situatii banale de viata in care copiii au nevoie de sprijinul nostru emotional.
Urmeaza nevoile de apartenenta si acceptare din partea unui grup. Familia este primul grup, urmata de grupul de prieteni, clasa de elevi, colectivul de munca, comunitatea in ansamblul ei. Avem nevoie sa stim ca suntem apreciati, respectati, acceptati si iubiti in fiecare dintre aceste contexte sociale si ne straduim in permanenta, prin comportamentele noastre, sa ne asiguram ca aceasta nevoie este implinita macar in cateva dintre aceste grupuri.
Catre varful piramidei sunt nevoile de stima si recunoastere sociala (recunoasterea competentelor, meritelor si valorii profesionale, prestigiu si statut social) care, atunci cand sunt satisfacute, ne fac sa ne simtim increzatori, valorosi si importanti. Neimplinirea lor aduce frustrare, neputinta, sentimente de inferioritate si lipsa de valoare.
In varful piramidei nevoilor este nevoia de auto-devenire, prin implinirea visurilor si obiectivelor de viata, prin creatie, prin constientizarea rostului nostru in lume si implinirea destinului personal.
Nevoile emotionale ale copilului
Din pacate, atunci cand muncesc pana tarziu pentru a pune painea pe masa, parintii ajuta la satisfacerea unei singure nevoi a copilului: aceea biologica, care fara doar si poate este necesara pentru a supravietui, dar insuficienta pentru a trai.
Copiii nostri au nevoie de hrana emotionala, de caldura, protectie, afectiune exprimata in cuvinte si comportamente, nu doar in mangaieri fugare in somn. Copilul are nevoie de timp de calitate petrecut cu mama si cu tata, de joaca cu un parinte prezent, disponibil si atent, de mesaje de valorizare si pretuire care sa il invete ca este acceptat si iubit in familia sa, ca este valoros, special si ca are ce oferi celor din jur. Ca merita din partea lor respect si recunoastere.
Doar asa va reusi ulterior sa "devina", sa se implineasca, sa-si gaseasca locul si rolul in aceasta lume.
Diana Stanculeanu, Psiholog, Salvati Copiii
Materialul este unul informativ si face parte din campania de educare si sensibilizare pentru a combate violenta la adresa copiilor "Asculta-i sufletul", derulata de organizatia Salvati Copiii, in perioada septembrie - decembrie 2011.
