7 lucruri pe care sa NU le spui copilului tau

Atunci cand vrei sa faci doua lucruri deodata - cum ar fi sa gatesti si sa descifrezi niste acte de la birou, risti sa iti pierzi cu usurinta rabdarea daca cel mic sa-ti ceara din cinci minute ceva de rontait sau sa-ti adreseze tot felul de intrebari inocente, despre preferintele culinare ale veveritelor, culoarea norilor sau forma florilor. Cuvinte precum "destul", "iesi afara din camera" sau "nu ma mai deranja" izbunesc din gura ta inainte sa apuci sa te cenzurezi. La nervi, poti ajunge sa spui copilului lucruri care il ranesc, il infurie sau ii provoaca o mare confuzie.

Iata cateva lucruri pe care NU ar trebui sa i le spui niciodata copilului tau!

"Lasa-ma in pace!"

Un parinte care nu cedeaza niciodata nervos este fie un sfant, fie un martir, fie cineva care este atat de epuizat din punct de vedere energetic, incat a uitat cum este sa fii cu bateriile incarcate. Dar daca iti obisnuiesti copilul cu imperative de genul "Nu ma deranja, sunt ocupat!", acesta va ajunge sa internalizeze mesajul. Cu alte cuvinte, cu cat ii spui mai des celui mic sa nu te deranjeze pentru ca esti ocupata, acesta va ajunge la concluzia ca nu mai are nici un rost sa vorbeasca cu tine, fiindca de fiecare data se va lovi de un zid. Un astfel de tipar, stabilit in copilarie, ii poate determina sa nu iti mai spuna diverse lucruri, pe masura ce creste.

Copiii trebuie sa vada inca de la o varsta frageda ca iti faci timp pentru ei. Exista diferite supape pe care le poti folosi pentru a mai elibera presiunea. Poti cere sotului, unei prietene sau unei rude sa aiba grija de copii cat tu faci mancare sau muncesti de acasa. Sau poti sa ii dai ceva de facut, cum ar fi sa coloreze un desen sau sa se uite la un film de animatie in timp ce tu lucrezi la un proiect important.

Stabileste-ti niste parametri din timp, pentru a preveni o criza de nervi atunci cand esti stresata sau ocupata cu diverse treburi. De exemplu, poti sa ii spui copilului pe un ton calm si cald ca ai ceva de facut si ca ai nevoie ca el sa picteze in liniste pentru 10-15 minute, dupa care veti iesi impreuna afara. Fii totodata realista si nu il lasa singur o ora. Copiii mai mici de 6 ani nu se pot distra de unii singuri o perioada lunga de timp.

"Esti atat de..."

Etichetele verbale sunt niste shortcut-uri care produc schimbari pe termen scurt la copii. Incearca sa nu ii reprosezi ca a fost rau cu alt copil sau sa il vorbesti pe la spate, riscand sa te auda. Copiii mici cred tot ce aud, fara discutie, chiar si atunci cand este vorba despre ei insisi.

Etichetele negative risca sa devina ceea ce specialistii numesc "auto-profetii". Un copil caruia i se reproseaza ca este rau poate intelege ca rautatea este natura lui si isi va pierde increderea in el. Chiar si etichete care par la prima vedere neutre sau pozitive, cum ar fi "timid" sau "inteligent" il pot lasa senzatia ca ai asteptari inutile sau inadecvate din partea lui. Criticile cele mai dure taie insa in carne vie. Multi adulti pastreaza inca vii in memorie momentele in care propriii lor parinti le-au reprosat ca sunt lenesi, prosti sau fara speranta. Cea mai buna abordare este sa corectezi comportamentul gresit al copilului fara sa faci apel la adjective. De exemplu, poti sa ii spui micutului tau ca prietenul lui s-a simtit prost atunci cand el le-a spus celorlalti copii sa nu se mai joace cu el. Totodata, il poti intreba cum crede ca ar putea sa isi faca prietenul de joaca sa se simta mai bine.

"Hai, nu mai plange atat!"

Copiii mici au tendinta sa se supere repede si sa inceapa sa planga, si asta pentru ca multi dintre ei nu isi pot exprima clar sentimentele in cuvinte. Si atunci devin tristi sau speriati. Daca tu ii spui sa nu planga, nu il faci sa se simta mai bine. Din contra, ii transmiti mesajul ca emotiile lui nu sunt valide si ca nu este bine sa fie speriat sau trist.

In loc sa ii negi dreptul sa se simta intr-un anumit fel, explica-i ca emotiile lui sunt normale in contextul dat. Incurajeaza-l sa se exprime si invata-l ce inseamna sa fii empatic. In cele din urma, va rennunta sa mai planga si va alege in schimb sa-si descrie sentimentele.

"De ce nu poti sa fii si tu ca sora ta?"

Chiar daca tie ti se pare o idee buna sa faci comparatii si sa ii dai exemple de modele pozitive, copilul tau poate percepe lucrurile diferit. El poate sa creada ca tu iti doresti ca el sa fi fost altfel. Comparatiile nu ajuta la schimbarea comportamentelor. Un copil mic, presat sa faca ceva la care nu se pricepe sau care nu ii place, poate deveni confuz si isi poate pierde foarte usor increderea in sine.

Un alt risc este sa ti-o ia in nume de rau si sa faca lucru opus, din ambitie. Incurajeaza-i realizarile actuale, daca vrei sa il stimulezi sa persevereze.

"Poti mai mult!"

Uneori, copiii chiar nu pot mai mult. Invatarea este un proces care implica incercari si greseli repetate. Chiar daca face aceeasi greseala, mai multe zile la rand, faptul ca tu ii scoti ochii pentru asta nu este nici productiv, nici motivant. Da-i copilului beneficiul indoielii si fii clar in exprimare. In loc sa-i reprosezi ca iar a facut aceeasi prostie, spune-i ca ti-ar placea daca ar incerca sa faca lucrurile altfel.

"Inceteaza sau iti dau eu motiv sa plangi!"

Amenintarile sunt rezultate din frustarea parintilor si sunt lipsite de eficacitate. Studiile arata ca micutii de 2 ani au 80% sanse sa repete aceeasi greseala in aceeasi zi, indiferent de metoda disciplinara pe care o aplici. Nici copiii mai mari nu sunt feriti de esec.

Dezvolta-ti un repertoriu de tactici constructive, cum ar fi redirectionarea sau scoaterea copilului din situatie, in loc sa folosesti amenintarile verbale, care au consecint?e negative dovedite.

"Asteapta sa ajunga taica'tu acasa!"

Acest cliseu parental nu contine doar o amenintare, ci si o forma de disciplina diluata. Daca tu amani corectarea comportamentului copilului, pana cand celalalt parinte ajunge acasa, copilul o sa uite cu ce a gresit si nu va intelege de ce este certat.

In plus, daca tu pasezi aplicarea pedepsei celuilalt parinte, iti stirbesti singura autoritatea. Mai mult decat atat, iti pui partenerul in rolul nemeritat politistului rau, ceea ce este nu doar imoral, ci si lipsit de eficienta disciplinara.