Este vorba despre o problema sesizata adesea de parinti, in special de mame, care constata in jurul varstei de 1,5 – 3 ani ca micutul lor nu vorbeste. Fie ca nu spune niciun cuvant inteligibil, fie ca spune doar foarte putine, fie ca refuza sa vorbeasca cand este rugat sau intrebat, de fata cu persoane straine sau nu leaga cuvintele intre ele.
Mamele fac de cele mai multe ori comparatie cu alti copii de aceeasi varsta care spun mai multe cuvinte, le pronunta mai inteligibil, raspund la intrebari sau chiar povestesc sau pun ei insisi intrebari.
Comparatia cu alti copii cat si dificultatea de a comunica cu propriul copilul le pune pe ganduri. Sunt diferite cazuri pe care le intalnim.
Alte probleme pot fi legate de refuzul copilului de a raspunde cand este intrebat, de a numi animale sau obiecte pe care le cunoaste, de a face propozitii simple, de a repeta cuvintele spuse de mama.
Sa incercam sa analizam impreuna aceste situatii si sa vedem in ce cazuri, ingrijorarea este indreptatita si este bine ca parintii sa se gandeasca la niste investigatii medicale sau psihologice.
In cazul in care copilul s-a nascut normal, nu au existat probleme in timpul sarcinii sau la nastere, nici in primele luni de viata, spre sfarsitul primului an bebelusii spun mama si tata, de asemenea canta si spun diferite sunete si silabe neinteligibile. Foarte important este insa ca incep sa cunoasca cuvintele si ce denumesc ele, ii asculta pe cei ce le vorbesc si inteleg fraze scurte, cerinte, rad cand adultii le canta sau le spun jocuri de cuvinte, poezii scurte cu rima, sunete scoase de animale. Imita sau incearca sa imite diferite sunete, cantece, ritmuri, sunete, zgomote scoase de jucarii etc.
Apoi limbajul continua cu intelegerea a din ce in ce mai multe cuvinte si rostirea unora simple cum ar fi papa, apa, nani, hai, da, nu, nene etc.
Foarte important este insa si limbajul non-verbal, in special modul in care copilul asculta ce spune adultul, asculta un cantec, devine atent cand cineva vorbeste, modul in care incepe sa ceara ce doreste, fie aratand cu degetul, fie incercand sa gaseasca un sunet pentru activitatea respective sau obiectul dorit.
O serie de gesturi servesc comunicarii, cum este adusul ghetutelor pentru dorinta de a merge afara, adusul pernei pentru exprimarea oboselii etc. Practic fecare mama stie limbajul copilului ei.
Este o perioada cam de 1 an de zile cand ea foloseste limbajul vorbit, iar copilul ii raspunde intr-un limbaj mixt care include mimica, gesturile, folosirea obiectelor, plansul, tipatul, zambetul si cateva cuvinte sau silabe pe post de cuvinte.
Dupa 2 ani, copiii incep sa exprime in cuvinte numele persoanelor apropiate, nume de mancaruri, animale, jucarii preferate, cantece favorite, sa-si exprime incantarea in fata diferitelor evenimente, mirarea, surpriza, teama, ezitarea, plictiseala, bucuria. Mai mult decat atat, incep sa reactioneze doar la cuvinte. Cand mama spune: "Imediat o sa vina tata acasa", copilul incepe sa se bucure inainte sa-l vada pe tata.
Tot catre 2 ani, copiii incep sa cunoasca repere spatio-temporale cum ar fi: aici, mai incolo, departe, langa, sub, imediat, mai tarziu etc. Ei recunosc cantece si povesti pe care le-au mai auzit si pot cere unele favorite, fie in cuvinte, fie aducand cartea sau CD-ul respectiv.
Copiii pot fi ajutati sa vorbeasca daca li se vorbeste in fata, rar si li se spun lucruri care au sens pentru ei, daca exista copii in jurul lor, daca li se citesc povesti, daca sunt incurajati verbal sau mimic sa exprime in cuvinte cerintele, daca persoana de atasament are incredere in ei, nu-i cearta, nu ridica tonul, daca sunt invatati sa cante si/sau sa danseze sau participa la jocuri simple cum ar fi "podul de piatra", "alunelu", "batistuta" etc
Semnele de ingrijorarea sunt in special deficientele de auz, intarzierile psiho-motorii de dezvoltare care cuprind lipsa atentiei, privirii directionate, intarzieri in dezvoltarea mersului, diferitelor miscari, absenta interesului pentru jucarii, expresii emotionale neadecvate contextului.
De asemenea, copilul care nu priveste adultul care ii vorbeste, evita privirea, nu intoarce capul cand este strigat pe nume, nu zambeste cand i se zambeste, nu se intristeaza sau nu plange cand este certat. Unii parinti traiesc senzatia pregnanta ca cel mic nu intelege ce ii spun, nu reactioneaza, pare sa nu fie prezent sau reactioneaza in mod bizar.
Despre toate acestea va astept sa vorbim impreuna, sa puneti intrebari, sa va spuneti parerile, sa povestiti propriile experiente legate de aparitia sau intarzierea vorbirii la copilul vostru. Dialogul nostru va fi online si rezumatul lui va aparea ca articol pentru ca si ceilalti parinti care nu au participat la discutie sa beneficieze de experientele noastre.
Anca Munteanu
Psiholog - Psihologia copilului
Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
Concluzii la discutie
Prima discutie in direct cu mamicile a avut loc luni, intre orele 14 si 17. Pornind de la observatiile lor, framantarile, nelamuririle fiecareia si articolul meu postat cu o saptamana in urma, am discutat intre noi si am incercat sa gasim macar cateva solutii sau idei care sa ne fie de folos.
11 participante din 8 localitati au intrat in direct si au pus intrebari dar au si ajutat la randul lor alte mamici cu sfaturi, intrebari, cuvinte de incurajare.
Cu ocazia acestei discutii, am constatat ca mamici din localitati departate citesc si scriu pe acest site, ca le este de mare ajutor sa intre in legatura cu mamici cu aceleasi probleme dar si ca in multe locuri nu exista specialisti la care ele sa poata apela.
Este foarte greu si chiar imposibil sa raspundem unor probleme ale copiilor fara sa ii vedem, doar din ce ne spune sau descrie parintele.
Cu toate acestea, in multe localitati si nici in apropierea lor nu exista psiholog sau logoped care sa poata lucra cu copiii care ar avea nevoie. Incercam pe viitor sa gasim solutii la aceasta problema si sfaturile voastre ne sunt de ajutor.
Cat de multe cuvinte trebuie sa stie un copil pentru varsta lui? Care este momentul in care trebuie sa apelam la un psiholog sau logoped? Care sunt "strategiile" care ajuta micutul sa vorbeasca?
Iata cateva intrebari care au aparut. Apoi discutii legate de efectul asupra dezvoltarii limbajului a unor probleme medicale, ticurile verbale, balbaiala, limbajul ne-inteligibil al copilului de 1-2 ani care vorbeste "pe limba lui" ne-au retinut atentia timp de 3 ore.
Cat de interesanta si de utila vi se pare aceasta modalitate de a "discuta" ramane sa decideti voi. Gasiti discutia in totalitate pe forum in subiectul: "Intarzierea limbajului la copii".
Eu impreuna cu Laura, administratorul site-ului care se ocupa de acest proiect, va asteptam luni, 11 februarie, la ora 14 la o noua discutie despre plansul copiilor. De maine veti putea citi un articol cu aceasta tema.
O saptamana buna tuturor!
Anca Munteanu
