Iubirea parentala este iubirea pe care o manifesta parintii fata de copiii lor. Acest tip de afectiune defineste ansamblul de sentimente pe care le poseda un parinte si modalitatea prin care le transmite copilului sau.
Atasamentul profund fata de copil, atentia pe care o acorda acestuia, grija pe care o poarta, modul in care ii vorbeste si rabdarea de a-l asculta sunt caracteristici ale parintilor care isi iubesc foarte mult pruncii.
Aceasta afectiune se manifesta inca din momentul dezvoltarii fatului in uterul mamei. Acesta percepe fiecare bataie a inimii mamei lui, aude vocea si simte mangaierile acesteia. Intre cei doi se creeaza astfel o conexiune stransa, aproape metafizica.
Din momentul nasterii, fiecare atingere a parintilor, fiecare sarut transforma copilul si ii formeaza personalitatea. Hranirea lui prin alaptare naturala influenteaza modul in care acesta se dezvolta, de multe ori remarcandu-se ca bebelusii hraniti in acest mod sunt mai sanatosi si se ataseaza mai mult de parintii lor.
In plus, copilul simte caldura corpului mamei si raspunde stimulilor acesteia. Mama poate sa recunoasca miscarile acestuia si sa identifice nemultumirea sau satisfactia lui. Legatura psihica dintre cei doi poate fi adancita prin instinctul matern si prin starile induse de hormoni.
Mangaierea copilului si tinerea lui in brate si nu in carucior, asezarea patutului in camera parintilor sau creearea unui loc special de joaca la care sa participe intreaga familie sunt modalitati prin care se consolideaza legatura sentimentala si se castiga increderea.
Crearea unui mediu care sa corespunda atat necesitatilor parintilor cat si copiilor contribuie semnificativ la dezvoltarea normala a acestora, la construirea unor valori morale si a unor conduite corecte. Astfel, copilul va avea o viata lipsita de temeri sau frustrari si bogata in sentimente si experiente pe care sa le impartasesca la randul lor familiei pe care si-o vor intemeia.
Prin atasamentul fata de pruncul lor parintii pot invata sa-i cunoasca intentiile, sa raspunda intuitiv dorintelor acestuia si sa-i confere sprijinul moral de care are nevoie. Un cuvant delicat, o lauda sau un zambet sunt percepute de catre orice copil, mai ales la o varsta frageda, si sunt inregistrate ca semne ale comportmentului familial.
Parintii care isi cunosc foarte bine copilul si sunt atenti la modul in care acesta se dezvolta nu urmaresc calendarul pentru a-l hrani sau pentru a-l duce la culcare, ci analizeaza comportamentul lui. Pentru a recunoaste daca bebelusul este obosit sau ii este foame este necesara o buna cunoastere a acestuia in intimitate.
Cunoasterea copilului se poate realiza doar prin acordarea unui timp indelungat pentru a observa trasaturile de caracter si a distinge momentele sau locurile in care se simte relaxat si fericit. Chiar daca parintii mai fac greseli, datorita educatiei oferite copilului si atasamentului fata de el, acesta stie sa recunoasca si sa judece atitudinea lor fara sa fie afectat in mod exceptional.
Iubirea parentala are drept caracteristica dorinta de a raspunde cerintelor copilului. El nu trebuie lasat sa planga, in ciuda convingerilor unora dintre noi ca a reactiona la fiecare scancet al acestuia este o modalitate de a-l rasfata. Lacrimile unui copil dovedesc starea de nemultumire, de disconfort, de foame, oboseala sau frig. A raspunde prompt la plansul copilului inseamna a-i castiga increderea si ii invata pe parinti sa il asculte. Studiile realizate de unii biologi au aratat ca zgomotele pruncului stimuleaza secretia hormonala a mamei si ii creeaza o stare de disconfort care o determina sa nu ignore comportamentul lui.
Iubirea parentala
Hranirea copilului cu laptele mamei este, asa cum am mai spus, extrem de importanta in dezvoltarea lui. Laptele contine vitamine si proteine care asigura cresterea bebelusului si ii intaresc sistemul imunitar; in plus, stomacul lui poate sa digere mai usor nutrimentele. Aceasta modalitate de hrana intareste convingerea ca orice copil simte nevoia instinctuala de a fi aproape de corpul mamei; caldura emanata de pielea ei si atingerile delicate ii confera siguranta si il linistesc.
Parintii care dorm impreuna cu copilul lor se ataseaza mult mai mult si sunt mult mai deschisi la cerintele acestuia. In functie de personalitatea acestuia, el isi manifesta sentimentele diferit. Prin timpul petrecut impreuna si interactiunea cu ceilalti oameni, parintii pot sa modeleze comportamentul acestuia, modul in care gandeste sau promptitudinea reactiilor. Cei care isi poarta copilul in brate si nu in carucior sunt mult mai atenti la schimbarile care se petrec odata cu dezvoltarea lui. Fiecare poate sa aprecieze ce i se potriveste pruncului si care sunt modificarile pe care poate sa le realizeze fara a afecta stilul de crestere al acestuia.
Educatia copilului este un aspect deopotriva important si delicat. Unii parinti prefera sa depoziteze obiectele care se pot sparge sau sa le aseze intr-un loc in care el nu are acces. Ei sunt constienti de dorinta micutului de a explora lumea inconjuratoare si il incurajeza sa isi manifeste curiozitatea. Cand copilul ajunge la o varsta la care devine constient de consecintele actelor sale el va intelege foarte usor restrictiile impuse de parinti si se va supune anumitor reguli stabilite fara sa comenteze. Parintii atasati de copiii lor nu se folosesc de corectii fizice pentru a-si pedepsi copilul ci ii invata sa isi asume responsabilitatea si sa isi repare greseala. Recompensele pentru un comportament exemplar nu trebuie sa lipsesca deoarece copilul va fi incurajat sa pastreze o conduita adecvata. Varsta influenteaza modul in care copiii reactioneza si parintii nu trebuie sa piarda din vedere acest aspect.
Cei mai multi parinti considera ca este important sa stea acasa cu fiul sau fiica lor in primii doi ani de viata. Desi nu este o regula care trebuie neaparat respectata, exista medici care isi incurajeaza pacientele sa accepte un concediu maternal prelungit. In cele mai multe situatii, s-a dovedit beneficiul acestei decizii; copilul s-a dezvoltat normal si s-a atasat considerabil de membrii familiei.
Iubirea paternala presupune cunoasterea copilului si actionarea conform instinctelor. Pentru a crea o legatura stransa intre tine si fiul sau fiica ta, este important sa cunosti psihologia copilului si sa urmezi sfaturile persoanelor care au trecut prin experiente asemanatoare. Nu uita ca fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi este pretios si merita sa fie apreciat la adevarata valoare.
