Parintii pot si trebuie sa isi disciplineze copiii, sa ii invete despre importanta regulior, a asteptarilor, a principiilor morale si a valorilor universale. Copiii trebuie sa fie disciplinati in mod constant pentru a invata sa faca diferenta dintre bine si rau, pentru a nu se pune in pericol si pentru a se transforma, mai tarziu, in niste adulti responsabili si corecti. In toiul unui moment de disciplina insa, mai ales unul incarcat de stres, parintii pot sa se apropie de granita cu abuzul, brusc si fara sa-si dea seama.
Care este diferenta dintre disciplinare si pedepsire?
Unii parinti sunt de parere ca nu exista disciplina fara pedepse. Una dintre cele mai mari probleme ale parintilor, atunci cand incearca sa disciplineze copilul cand sunt suparati sau stresati, este faptul ca emotiile puternice nu le permit sa priveasca situatia in perspectiva. Nu pot sa vada lucrurile prin prisma celui mic, ceea ce inseamna ca nu pot comunica adecvat cu el, iar disciplinarea si momentul de educatie este practic imposibil.
Daca esti calm, atunci si copilul va fi calm si doar asa va putea sa invete lectia pe care vrei sa o asimileze in acel moment. Este important sa stii cand trebuie sa faci un pas inapoi, sa te calmezi si sa tragi aer in piept.
Copilului nu trebuie sa ii fie frica
Unii parinti cred ca daca aplica disciplina atunci cand sunt furiosi, furia ii va ajuta sa sperie copilul in asa fel incat sa invete lectia si sa nu repete greselile si asta pentru ca au impresia ca un copil speriat este un copil ascultator.
Cercetarile arata insa ca teama influenteaza copilul doar pe moment, comportamentul ramanand acelasi insa, pe termen lung. Mai mult decat atat, teama nu face decat sa reduca din empatia copilului.
Un copil caruia ii este teama de parinti, este un copil stresat, ceea ce il incapaciteaza in asimilarea informatiei pe care parintele vrea sa i-o transmita si il impiedica sa retina lectia de disciplina.
Abuzul emotional si psihologic
Furia si teama stau la baza abuzului, care nu inseamna intotdeauna insulte sau violenta fizica, ci adesea nu face altceva decat sa ii ia din demnitate copilului si sa il priveze de respect.
Abuzul subtil, lipsit de violenta fizica, nu este altceva decat o metoda de a hartui copilul si de a-l pune intr-o situatie in care balanta de putere se inclina in favoarea parintelui, lasandu-l pe cel mic in incapacitatea de a-si lua apararea.
Problema furiei neasteptate
Disciplina are ca scop crearea unui mediu stabil, previzibil, organizat si placut, care sa permita copilului sa creasca si sa se dezvolte. Daca un copil face o greseala, o prostioara, el stie ca urmeaza sa fie disciplinat, se asteapta la asta.
Viteza cu care disciplinarea se poate transforma in abuz este uimitoare, unul din semnele prevestitoare ale abuzului fiind starea pe care o ai atunci cand disciplinezi; disciplina ar trebui facuta intotdeauna cu calm, cu rabdare, cu demnitate.
Disciplina pozitiva ii ajuta pe cei mici sa invete si sa isi schimbe comportamentul, in timp ce abuzul intervine atunci cand disciplina devine excesiva si face rau copilului, de aceea abuzul nu ar trebui nicioadata confundat cu disciplina si disciplina nu ar trebui sa fie niciodata abuziva.
