Copilul sta lipit cu ochii de televizor, fara sa observe ce se intampla in jurul lui, mai mult de 3 ore pe zi. Este imobil dar incordat, astfel incat atunci cand ii atragi atentia atingandu-l usor pe umar tresare. Daca incerci sa il implici in alta activitate, el se opune agresiv (daca este mai mare) sau plange zgomotos (copiii mici) pentru ca nu este lasat sa se uite la televizor.
Treptat, nu mai este interesat de alte activitati, de intalniri cu prietenii, de teme, de jocuri active sau de plimbari cu familia. In general este irascibil si relatiile cu cei apropiati devin incordate. Cere sa manance la televizor, parand ca astfel se relaxeaza.
Copilul se implica afectiv in ceea ce vede la televizor, el nefiind capabil inca de distantarea echilibrata a adultilor.
Astfel, el traieste la nivel emotional ceea ce vede pe ecran, se sperie la zgomote mai puternice, ajungand pana la a avea reactii afective vizibile vis-à-vis de intamplarile prin care trec personajele, cum ar fi izbucniri in plans, ras nervos, cosmaruri.
Efectele nocive asupra invatarii, relationarii, dezvoltarii psihice si fizice sunt evidente, putand ajunge chiar la izolare sociala si obezitate.
Ce se poate face?
Cel mai important mod prin care iti poti ajuta copilul este propriul exemplu. Arata-i ca pentru tine si pentru ceilalti membrii ai familiei exista activitati mult mai placute, interesante si relaxante, ca va bucurati de timpul petrecut in afara casei, cu prietenii sau citind o carte. Atrage-l si pe el in aceste activitati distractive.
Nu incerca sa ii interzici brusc accesul la televizor. In schimb, fa trecerea treptat, scazand putin cate putin timpul petrecut la televizor.
Poti incepe prin a desfura diverse activitati impreuna cu el lasand televizorul aprins si oprindu-l cand observi ca micutul este interesat de noua activitate.
Este important sa comunici cu copilul, sa ii explici cu rabdare si pe intelesul lui, efectele nocive ale orelor petrecute in fata televizorului si motivele pentru care tu consideri alte activitati ca fiind mai importante.
Trateaza-l cu respect, implicandu-l in activitatile din casa si aratandu-i ca ai incredere in abilitatile si cunostintele lui.
Oana Soroaga
Psiholog - Psiholog Clinician
Cabinetul BeldeanMed
