Parintii, si adultii, in general, uita de multe ori ca si copiii sunt umani si au aceleasi drepturi, daca nu chiar mai multe, decat cei mari. De multe ori sunt, insa, pedepsiti tocmai pentru aceasta umanitate a lor. Nu li se permite sa fie mofturosi, nu sunt intelesi atunci cand au o zi mai proasta, nu li se permite sa fie lipsiti de respect sau sa aiba un comportament nepotrivit, chiar daca tu, ca adult, manifesti astfel de comportamente in mod frecvent.
Uiti ca pana la urma, nimeni nu este perfect, nici chiar propriul tau copil. Poate ca este momentul sa te gandesti cu atentie la acest aspect si sa renunti la a te astepta ca cel mic sa atinga un nivel de perfectiune pe care nici chiar tu nu il poti atinge.
Chiar daca multi parinti inteleg faptul ca cel mic nu este perfect si ca de multe ori se asteapta (nejustificat) la un comportament mai adecvat decat propriul lor comportament si la mai mult autocontrol decat ei insisi, ca adulti, pot avea si chiar daca se simt vinovati pentru asta, multi altii ignora sau nu inteleg aspectul uman al copilului lor, sustinand ca nu au intentia sa il lase pe acesta sa manifeste un comportament neadecvat fara a fi pedepsit.
Nimeni nu spune ca trebuie sa ii permiti orice copilului doar pentru ca este uman si bineinteles ca este de datoria ta, ca parinte, sa il inveti ce este bine si ce este rau; invata-l ca nu este frumos sa nu se poarte cu respect, invata-l cum sa isi gestioneze frustrarile, temerile, tristetea si dezamagirile.
Mentine nivelul asteptarilor cat mai ridicat, dar fa acelasi lucru si cand vine vorba de tine!
Daca ai o zi proasta nu o proiecta celor din jurul tau. Invata cum sa iti gestionezi propriile frustrari, temeri, suparari si dezamagiri si nu fi nepoliticoasa cu cel mic. Cu totii avem nevoie de un nivel al asteptarilor cat mai ridicat, insa in acelasi timp cu totii avem nevoie de putina gentilete si gratie. Desi stii cum trebuie sa te comporti si tu ai o zi proasta in care trantesti usa, spui ceva ce nu este frumos sau tipi la cel mic.
Pana la urma nici unii dintre noi nu suntem roboti. Viata este grea si avem nevoie de o pauza nu de o predica.
Copiii au nevoie de o imbratisare, nu de o privire urata
Stim ca nu procedam cum trebuie insa ne este greu. Avem nevoie de putina gratie si gentilete. Si copilul tau are nevoie de aceleasi lucruri ca si tine.
Daca iti vei privi cu atentie comportamentul vei descoperi ca de multe ori iti certi copilul pentru lucruri pe care si tu le faci. Desigur, ai motive...esti stresata din cauza serviciului. Esti obosita pentru ca nu ai dormit toata noaptea alaptand bebelusul. Iti este rau, sau hormonii isi fac de cap.
Esti o persoana buna care uneori mai si greseste. Ca adulti, ci totii tindem sa ne uitam la motivele care stau la baza comportamentului nostru si sa ne oferim putina clementa si gratie atunci cand gresim.
Insa atunci cand copilul greseste, rareori ne uitam la motivele din spatele greselilor sale. Il vedem ca fiind alintat sau nazbatios si trecem direct la aplicarea pedepsei. Este ok pentru noi sa fim umani, dar ne asteptam la mai mult de la copiii nostri si acest lucru nu este deloc corect.
Daca tu nu reusesti intotdeauna sa iti pastrezi calmul, atunci nu ar trebui sa te astepti ca cel mic sa aiba un control perfect asupra propriilor sale emotii. Daca tu nu poti sa folosesti un ton cumsecade de fiecare data, atunci de ce te astepti ca cei mici sa o poata face?
Ne asteptam ca acesti copii mici, cu creierul inca in dezvoltare si cu experiente de viata limitate sa se comporte mai bine decat oameni in toata firea.
Sigur, este foarte important sa ii invatam pe copii ca nu este niciodata bine sa fie nepoliticosi sau sa se comporte fara respect fata de ceilalti si sigur ca ar trebui sa fie trasi la raspundere pentru faptele lor.
Trebuie sa ii invatam sa se comporte mai bine, dar si noi adultii trebuie sa ne comportam mai bine. Pentru ca in definitiv, noi ca adulti si parinti suntem cei care stabilesc standardele si care trebuie sa fie un exemplu pentru cei mici. Si uneori compasiunea este cea mai buna metoda de a invata.
