Nimeni nu este scutit de tristete, nici macar cei mici. Pierderea cuiva, o circumstanta neprevazuta sau o oportunitate ratata... Tristetea la copii nu face exceptie. De aceea, trebuie sa fim acolo pentru ca au nevoie de noi. Educarea acestora si reglementarea emotionala este esentiala, astfel incat, ulterior, ei sa poata exprima ce simt.
Atunci cand un adult este trist poate spune ce se intampla cu el si are strategii diferite pentru a depasi momentul. Insa, atunci cand un copil este trist, iar durerea si suferinta sunt prezente, el nu recunoaste neaparat ce se intampla cu el si nu exprima intotdeauna aceste afectiuni in mod clar.
Copiii mici nu pot exprima prin cuvinte ceea ce simt sau nu pot da un nume disconfortului, asa cum facem noi. Din acest motiv, el arata ce simte prin comportament, dupa cum spune Marcela González, psiholog si psihoterapeut.
Cum isi exprima copiii tristetea?
Desi pare ciudat, poate fi iritat si chiar agresiv si, pe de alta parte, foarte agitat si hiperactiv. Acestea sunt cele mai comune manifestari. Este, de asemenea, posibil sa priveasca cu reticenta activitatile care i-au placut mereu.
Poti observa, de exemplu, ca doarme mai putin sau mai mult decat de obicei, sau lipsa poftei de mancare sau o schimbare brusca a obiceiurilor lui. El poate fi mai timid decat de obicei sau are tendinta de a se izola de grupuri.
Cu toate acestea, pentru tine poate fi dificil sa recunosti si sa detectezi ce se intampla cu copilul, dincolo de acel comportament. De ce? Pe de o parte, deoarece ele difera foarte mult de expresiile pe care le cunosti despre tristetea la adulti si pe de alta parte, pentru ca genereaza o multime de angoase.
Uneori, aceste manifestari pot genera respingerea si pot fi clasificate ca un "comportament urat", de exemplu, daca il vezi agresiv. Pericolul in acest caz, este ca ai putea eticheta acest comportament drept unul "urat", dar in realitate sunt simptome de stare generala de rau, care incearca sa fie exprimata, recunoscuta si canalizata de parinti sau adultii responsabili cu copiii.
Ce sa faci?
- In fata unor reactii si comportamente deplasate sau neasteptate, incearca sa mentii o atitudine calma, de ascultare. Acest lucru iti permite sa gandesti si sa intelegi ce i se intampla.
- Intreba-te: Au aparut schimbari bruste in comportament? A existat o situatie in mediul tau care a declansat acest disconfort? (De exemplu: schimbari in mediul familial, pierderea cuiva, schimbari, printre altele).
- "Inteleg ca te simti trist ...", "Aceasta situatie trebuie sa te fi facut sa te simti rau." Trebuie sa-explici copilului si sa-l faci sa inteleaga ca trairile lui se pot exprima in cuvinte, nu sunt doar un sentiment sau o explozie de emotii. In acest fel il ajuti sa-si dea seama ce se intampla in interiorul lui.
- Spune-i ca stii ceea ce simte, spune-i ca intelegi ca e foarte iritat si se simte rau, dar ca vei fi alaturi de el. De multe ori aceasta provoaca disconfort parintilor pentru a putea sustine frustrarea copilului.
Cand reusesti sa recunosti disconfortul copilului si sa-l faci sa exprime mai usor ceea ce simte, il vei ajuta sa se calmeze si sa diminueze acel disconfort si acesta va fi baza pentru a-si descoperi propriile resurse pentru a-si gestiona emotiie si pentru a se calma pe viitor.
