- Cum sa ii spun fetei mele de divort? Este o fire foarte sensibila si il iubeste foarte mult pe tatal ei.
Raspuns:In cazul dumneavoastra, fiind vorba despre o fetita si fetitele fiind mai apropiate de tati, este firesc sa fie sensibila la acest aspect. Totusi va trebui sa ii spuneti adevarul, sa incercati sa-i explicati – intr-un limbaj accesibil varstei sale ( nu stiu cati ani are fetita) - motivele pentru care ati hotarat sa va despartiti de tatal ei si totodata s-o asigurati de dragostea celor doi parinti. Poate nu ar fi rau daca si tatal ei ar asigura-o ca ea va ramane in continuare fata lui, chiar daca el si mama sa se despart.
Atunci cand neintelegerile intr-un cuplu ating cote alarmante, cand lipsa comunicarii devine tot mai apasatoare sau apar acte de agresiune verbala si fizica, divortul pare cea mai inteleapta solutie. Inainte de a lua aceasta decizie exista posibilitatea ca cei doi parteneri sa apeleze la o terapie de cuplu ca o incercare de imbunatatire ("salvare") a relatiei.
Un divort afecteaza nu doar pe cei doi partenei, ci si pe copiii acelui cuplu. Intrucat copilul resimte oricum tensiunile dintre parinti si apare riscul sa le dea o interpretare eronata, autoacuzatoare, este de dorit ca parintii sa stea de vorba cu el, sa-i explice ca ei nu se mai inteleg, ca se vor desparti si sa-l asigure totodata pe copil de iubirea lor.
Trebuie sa incercati sa-i spuneti adevarul si anume sa-i explicati motivul pentru care divortati si sa incercati sa il faceti sa inteleaga ca nu el este motivul neintelegerilor dintre dumneavoastra si sot – asta pentru ca adeseori copiii au tendinta sa se invinovateasca pentru lucrurile care merg prost in familia lor; exista cazuri in care copilul spune "tata bea pentru ca eu sunt un copil rau".
Ar fi de dorit ca dupa divort, parintii sa nu se foloseasca de copii pentru a afla vesti despre partener, despre cum ii merge, daca are pe altcineva etc. Sa incerce sa nu il vorbeasca de rau pe celalalt parinte in fata copilului, pentru ca parintele absent este important in modelarea copilului ca personalitate - pentru un baiat tatal reprezinta modelul masculin in formarea sa ca barbat, iar pentru fata tatal constituie modelul masculin, mai mult sau mai putin constient, atunci cand isi alege partenerul. Totodata parintii sa incerce sa evite compararea copilului, in unele aspecte mai putin dezirabile, cu fostul partener, de genul "semeni cu taica-tau" sau "esti ca maica-ta" .
Exista situatii cand copilul devine confidentul unuia din parinti, parintele exprimandu-si toate suferintele in fata copilului, ceea ce duce la o incarcare a copilului cu probleme care depasesc varsta lui, sfera preocuparilor sale, astfel, copilul maturizandu-se mai repede chiar devenind un fel de psiholog pentru parintele suferind. Sau exista tendinta ca mama sa incerce sa devina si mama si tata pentru acel copil, sa-l inlature pe tatal din viata copilului; ar fi de dorit ca mama sa ramana doar mama, iar rolul tatalui sa fie dat tatalui copilului. De aceea este bine ca acolo unde este posibil, tatal sa pastreze legatura cu copilul si sa desfasoare activitati comune (iesiri in parc, la spectacole, excursii).
