Copiii, ca si adultii, pot suferi de depresie, chiar daca aceasta se manifesta diferit. Se estimeaza ca aproximativ 5% dintre copii si adolescenti sufera, la un moment dat, de depresie. Copiii expusi stresului, care au pierdut pe cineva drag, care au probleme de atentie sau de invatare sunt cei mai predispusi sa treaca printr-un episod depresiv.
Cum recunosti depresia la copii, pe grupe de varsta
In primii trei ani de viata, copiii cu depresie plang, sunt apatici, retrasi, indiferenti fata de anturaj, nu se joaca. Mai mult nu au tendinta de exprimare mobila, dar la adormire apar balansari, ritmii. Daca depresia este foarte severa, copilul poate suferi si retard psiho-motor (incepe sa meraga mai greu) si poate avea probleme cu limbajul.
La copiii care au intre 3 si 6 ani se pot observa oscilari intre doua stari: izolare, calm, retragere, si agitatie, instabilitate, agresivitate, autostimulare. De asemenea, pot aparea reprosuri si solicitari afective: "Tu nu ma iubesti", "Joaca-te cu mine!". Copilul solicita in exces prezenta adultului, este foarte dependent de acesta: "Stai cu mine, nu pleca!". Iar parintii se plang ca "E greu sa ii intri in voie!" sau "Are crize".
La copiii prescolari in depresie se observa si modificarea apetitului cu pierderea in greutate, precum si tulburari de somn si predispozitia de a se imbolnavi (au tendinta de a face toate bolile de sezon).
Daca are intre 6 si 12 ani, un copil in depresie este mai putin atras de joc si de viata sociala. In plus apar sentimente de culpabilizare si de devalorizare, imagine de sine scazuta, si dificultati de concentrare. Se poate observa ca micutul isi spune adesea: "Sunt prost, incapabil, nu pot", "Sunt un nimic", "Eu sunt rau", "Eu am gresit, eu sunt de vina". Mai mult, are probleme la scoala, adica ia note mici, nu poate face fata solicitarilor. Iar copilul se plange ca "Nu-mi place la scoala ”, "Nu am chef sa merg", "Nu ma intereseaza scoala".
La adolescent, se remarca izolarea sociala, iritabilitatea, furia, lipsa de energie, precum si dificultati cu somnul si cu alimentatia. Unii dintre ei sunt tentati sa fuga de acasa si au ganduri (sau chiar tentative) de sinucidere sau de autodistrugere.
Ce provoaca depresia copilului?
Una dintre cauze este depresia mamei sau a altui membru al familiei. De asemenea, daca copilul se simte foarte respins de parinte, daca este devalorizat el poate ajunge sa aiba un episod depresiv. Severitatea in exces a parintilor fie directa, fie indirecta, aparent blanda, dar cu asteptari si cerinte imposibile poate duce si ea la depresie.
De asemenea, problemele conjugale, divortul parintilor, pierderea cuiva drag sau chiar aparitia unei boli pot declansa depresia la o varsta frageda. Abuzul, neglijarea, violenta domestica sau trairea unei traume sunt alti factori declanstori ai depresiei.
Ce poate face parintele
Daca a remarcat simptome de depresie la cel mic, parintele poate cauta ajutor specializat, pentru ca depresia poate fi tratata. Este bine ca parintele sa se implice in procesul de vindecare a copilului si sa accepte, daca i se recomanda, sedinte de psihoterapie de familie. In plus, un stil de viata sanatos, cu multa miscare (sport, dans sau plimbari), cu o alimentatie bogata in fructe si legume combate simptomele depresiei.
