Un climat familial in care apar anumite disensiuni intre parinti, certuri, neintelegeri sau in care se instaleaza tacere, sugerand aparitia unei rupturi, este perceput de catre copil ca o traire de angoasa si anxietate, ca o teama a unui potential pericol. Ca urmare, desi parintii evita sa aduca problemele lor in fata copilului, incearca sa ii ascunda aceste situatii, nu ii spun ce se intampla, copilul resimte din plin tensiunea si atmosfera incarcata din familie.
Tensiunea din fata unui divort al parintilor nu se transmite numai prin cuvinte, ci este adesea perceputa ca gesturi, ca schimbari ce apar in viata de pana atunci a familiei, ca disparitie a unor ritualuri cotidiene, ca dispozitie si reactii ale membrilor familiei.
Copiii sunt foarte atenti si sensibili la toate aceste schimbari care apar si adesea ne surprind cu exactitatea observatiilor lor privind starea unuia dintre parinti.
Care sunt efectele divortului asupra copiilor?
Psihologul Cristina Calarasanu ne-a ajutat sa intelegem mai bine ce se afla in sufletul si in mintea unui copil atunci cand asista la o despartire iremediabila intre parinti. Iata care sunt cele mai pregnante si intense efecte ale divortului asupra copiilor:
Confuzia
A sti ca se intampla ceva, dar sa nu iti spuna nimeni exact despre ce e vorba, sperand ca o sa te prinzi singur pe parcurs poate fi extrem de ambiguu si de greu de suportat.
Pentru copil, a afla devine o preocupare si in lipsa unor informatii certe, isi va construi propriul scenariu cu privire la motivul pentru care in familia lui se produce o schimbare, au loc conflicte, unul din parinti se muta de acasa sau se muta in alta camera din casa.
Vinovatia
Atunci cand asista la discutii aprinse sau cand simt ca ceva nu este in regula intre parintii lor, copiii isi atribuie in dese randuri vinovatia, considerandu-se chiar el motivul pentru care se intampla acest lucru, chiar daca in realitate nu este adevarat. Se gandesc ca au fost "rai", ca nu s-au comportat cum trebuie, ca au dezamagit sau ca parintii s-au suparat pe ei.
Un moment extrem de dificil este acela in care copilul va fi pus sa aleaga intre cei doi parinti. Oricate argumente i s-ar da in favorarea unuia sau altuia, el nu poate imparti dragostea lui in doua si nu se poate imparti intre cei doi.
Incertitudinea
Familia este garantul stabilitatii si securitatii copilului. In momentul in care au loc schimbari, intregul univers al copilului se clatina si uneori ii este dificil sa integreze aceste schimbari.
Exista o serie de schimbari care il vor induce in eroare:
- unul din parinti nu va mai locui permanent cu el;
- se vor muta in alta casa;
- poate fi mutat la o alta scoala;
- se poate muta in alt oras;
- va avea alti prieteni;
- va avea alti colegi;
- poate aparea un partener nou in viata parintelui cu care locuieste etc.
Furia
Expresie a suferintei si neputintei, furia apare ca singura modalitate de manifestare si de descarcare a trairilor si sentimentelor amestecate. Ea ppoate fi indreptata catre:
- ambii parinti;
- catre parintele considerat "vinovat";
- poate fi deplasata catre membrii ai familiei (bunici, veri, frati);
- sau din afara familiei (prieteni, colegi, educatoare, persoane straine).
Tristetea
Tristetea este o alta expresie a suferintei copilului, tristetea poate lua diferite forme:
- o retragere a copilului din social;
- lipsa de a mai participa;
- de a se mai implica;
- apatie;
- plans facil;
- o crestere a sensibilitatii si iritabilitatii;
- o scadere a rezultatelor scolare;
- aparitia unor imbolnaviri repetate sau stari de rau care nu au o cauza medicala, dar care pot fi puse in legatura cu climatul familial.
Abandonul
Plecarea unuia dintre parinti, disparitia lui din planul cotidian, din activitatile de zi cu zi facute impreuna, din obiceiurile intemeiate in timp confera copilului trairea starii de abandon.
Ceea ce simte el este ca parintele pleaca definitiv, ca il va parasi pentru totdeauna, ca si cum ar fi murit, ca nu se va mai intoarce niciodata.
Refuzul
Incapacitatea de a accepta separarea este insotita adesea de refuzul copilului de a accepta ceea ce se intampla si de a se adapta noii realitati.
Astfel, se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, vorbeste despre parinti ca si cum nu ar fi divortati, pastreaza la nivel de fantasma o familie asa cum si-a dorit-o el si o imagine ideala a parintilor care nu s-au separat. Pot aparea eforturi de a impaca cei doi parinti, opozitii si proteste vehemente cu privire la aparitia unor noi parteneri in viata parintilor.
Agresivitatea
Manifestarile violente ale copilului pot aparea atat in raport cu ceilalti, cat si in raport cu propria persoana.
Copilul poate vorbi urat, poate lovi, strica sau se poate lovi in incercarea de a pune in act tensiunea si teama pe care o resimte. Agresivitatea este unul din primele simptome ale unui climat tensionat sau conflictual si una din primele modalitati ale copilului de a-si exprima suferinta.
Cum ajutam copiii sa treaca peste divort?
Este importanta pregatirea copilului pentru ceea ce urmeaza sa se intample.
A-i comunica cum stau lucrurile, in ce situatie se afla relatia parintilor sai, ce hotarare au luat, de ce procedeaza asa o modalitate de a fi langa el si de a reduce posibilitatea aparitiei confuziei si scenariilor pe care si le va face in mintea lui. De asemenea, si a afla care este parerea lui si cum simte el ceea ce se intampla sunt lucruri esentiale pe care trebuie sa le faci pentru a fi alaturi de copil si a-l ajuta sa treaca mai usor peste.
Iata si alte cateva trucuri prin care poti incerca sa diminuezi efectele divortului asupra copilului tau:
• nu iti varsa nervii asupra copilului si nici nu il incarca cu poveri care nu sunt in legatura cu el (certurile cu fostul, grijile financiare etc.);
• vorbeste cu el despre ceea ce se intampla; daca ii ascunzi adevarul si ii spui ca "tati este plecat departe la munca" nu vei rezolva nimic, inevitabil va fi martor la anumite certuri, conflicte si alte probleme ale voastre si daca ai impresia ca el nu intelege, te inseli; insa va fi confuzat pentru ca nu va stii ce sa creada, ceea ce i-au spus tu sau ceea ce a auzit el;
• incearca sa nu schimbi foarte mult din rutina copilului (daca se poate sa nu il muti la alta scoala, sa nu te muti tu cu copilul din casa etc.);
• nu il vorbi de rau pe fostul sot in fata copilului (nu il incarca si mai mult conflictual si nici nu ii crea frustrari);
• incurajeaza copilul sa vorbeasca si sa pastreze relatia cu fostul sot, pana la urma este tatal copilului si el nu este de vina pentru problemele voastre;
• nu incerca sa interoghezi copilul cu privire la ce face fostul sot, pe unde, merge, cu cine se vede - nu este un detectiv.
Si mamicile din comunitatea Copilul.ro au dezbatut pe forum tema divortului si a impactului acestuia asupra copiilor:
Maria: Cred ca in primul rand trebuie sa il asiguram ca nu e sub nici o forma vina lui tot ce se intampla si ca ii intelegem sentimentele.
Alina05: Copilul resimte divortul, oricat ne-am stradui ca acest lucru sa nu se intample. Vorbesc din proprie experienta. Mie mi se pare important sa micsoram impactul pe care-l are divortul asupra copilului. Cred ca trebuie sa-l facem sa inteleaga ca uneori lucrurile nu merg asa cum ne dorim si atunci singura cale este despartirea. Trebuie sa-i subliniem faptul ca el NU are nici o vina pentru ceea ce s-a intamplat. El trebuie sa mentina contactul cu ambii parinti, insa acest lucru depinde doar de acestia.
Alexandra Mariana: Divortul este o trauma asupra copiilor, chiar si la varste mici. Noi trebuie sa le explicam ca nu ei sunt vinovati si trebuie sa ii facem sa inteleaga ca oricand vor avea nevoie vom fi alaturi de ei. Trebuie sa le aratam ca poate este mai bine asa, ca le este mai bine separati de rau, ca poate in mediul de familie nu le era bine cu certuri si scandaluri.
- Foto: Freepik
