Si, ai si tu o gagica? O intrebare care oricum este de-o indiscretie vecina cu lipsa bunului simt, dar care, pusa unui copil de 4 ani, capata niste nuante de ridicol, ca sa ma exprim delicat.
Stiu, tu vrei sa faci o gluma! Dar, la 4 ani, copilul nu stie sa faca diferenta dintre mistocareala de mahala si lucruri serioase. Nici nu stie ce este o gagica, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. El ii stie pe Minnie si Mickey, pe Spiderman, stie despre tractoare si masinute, despre plimbat pe munte, stie povesti si poezioare. Si as putea crede ca este o gluma, daca nu as fi auzit intrebarea asta de la aproape toate persoanele cu care ne intalnim prin parc, pe strada sau aiurea. E un fel de lait motiv al discutiilor adult-copil mic.
Pot intelege ca vrei sa faci conversatie cu asta mic. Pot intelege si ca nu ai mai vorbit de ceva vreme cu un copil de 4 ani, dar chiar si-asa, pare logic ca nu e cazul sa chestionezi un pustiulica despre viata lui sentimentala. Nu mai bine il intrebi despre cate masinute are acasa? Sau poate despre povestea lui preferata? Sau il poti intreba, pur si simplu, daca se simte bine in locul in care este.
La fel de deplasat ar fi daca ai intreba o fetita de cativa anisori daca are iubit. Nu vad nicio diferenta in a intreba asta sau daca s-a pupat cu vreun vlajgan de la grupa mare sau daca, Doamne pazeste, mai e fata mare.
Copiii sunt copii ca sa se joace, vorba lui Creanga. Fete cu fete, fete cu baieti, baieti cu baieti, baieti cu fete. Aici nu au ce cauta calificative ca iubit(a), gagiu/gagica. Nu trebuie sa li se induca ideea ca daca se joaca cu persoane de sex opus fac ceva rusinos, pentru ca stii prea bine ca din tonul in care pui intrebarea cam asa suna. Trebuie sa-i lasam sa-si pastreze inocenta, sa viseze, sa zburde, nu trebuie sa le inoculam de la varste atat de mici prejudecati. Nu trebuie sa li se insinueze ca e ceva rusinos sa ai o iubita. Va veni si vremea aceea si-si vor aduce aminte ca atunci cand erau ei mici niste domni si doamne ii intrebau cu ton jos, pe sestache, daca au o gagica la gradinita. Undeva intr-un ungher al creierului lor va sta ascunsa jena asta si hop! va aparea cand vin primii fiori ai dragostei.
As vrea sa-i vad pe cei care acum imi intreaba copiii daca au iubiti, cand ei de-abia au iesit din scutece, peste vreo 13-14 ani. Atunci fii-miu va saruta timid o fata la coltul blocului. Ii si vad pe respectivii bombanind ca tinerii astia sunt niste needucati, ca nu mai stiu ce e respectul.
Pana una alta, copiii mei au prieteni, baieti si fete, cu care se joaca cu masinute si papusi, cu care alearga prin parc, cu care rad, cu care se ciondanesc, cu care se dau in leagan sau merg de mana spre gradinita. Se cearta, se impaca, se pupa, tipa unii la altii, se alearga sau merg agale spre parc. La fel cum fac toti copiii de varsta lor.
Va veni o vreme cand vor creste si vor avea si iubiti. As vrea sa fie vorba despre iubiti, ci nu despre gagici. Asa ii cresc eu, sa ii respectam pe cei din jur, sa folosim cuvinte potrivite in contextul in care suntem. Daca o luam de la inceput cu termeni din aceasta categorie, e clar ca nivelul relatiilor nu va fi niciodata unul ridicat.
Cred ca am raspuns la intrebare. Nu, nu are gagica.
Si ca sa inchei intr-un ton mai vesel, ca doar intrebarea este hilara, va spun/ amintesc un banc:
Doi bebelusi la maternitate:
- Tu ce esti?
- Baietel.
- De unde stii?
- Iti spun cand pleaca asistenta din camera.
Dupa ce pleaca asistenta, baietelul salta paturica si spune:
- Uite, vezi, eu am sosetute albastre!
