Un copil nu va inceta niciodata sa te iubeasca, dar, daca ii vorbesti fara dragoste, va inceta sa se iubeasca pe sine.
Sa ne imaginam urmatorul scenariu: ai probleme la serviciu, mediul de lucru nu este cel mai bun, te certi cu colegii si peste toate astea ti se da un proiect foarte important, greu, dar care te poate ajuta sa avansezi.
Cum te simti? Ce cuvinte iti spui in minte? De incurajare sau de esec? Ti se contureaza in minte un plan de actiune sau te cuprinde panica?
Unii devin ingrijorati, transpira abundent, nu pot dormi, ii supara stomacul si stiu ca trebuie sa accepte provocarea, in timp ce spera sa se intample ceva care sa ii ajute sa evite proiectul; apoi incep sa lucreze la el putin cate putin, dar cu teama permanenta de a nu comite greseli, se simt incapabili si se lasa coplesiti de ganduri negative.
Acele voci care apar in mintea ta atunci cand ai de infruntat o provocare sunt rezultatul mesajelor pozitive sau negative pe care parintii tai ti le-au transmis in copilarie si au ramas inregistrate acolo pentru a se reactiva cand ai nevoie de ele, dar fara sa te ajute in mod special.
Cercetatori de la Brookhaven National Laboratory au realizat o serie de studii in cadrul carora au analizat impactul folosirii constante a cuvintelor negative. Studiul primar a relevat ca atunci cand cineva aude cuvantul "nu" incepe sa produca imediat cortizol, hormonul stresului, in cantitati atat de mari, incat ar putea afecta functiile cerebrale ale unui copil.
Iti imaginezi ce se intampla cu copilul tau cand ii spui mereu "nu"?
O alta parte a studiului a constat in ascultarea unor cuvinte negative, iar rezultatele au indicat ca subiectii au inceput sa dezvolte automat ganduri negative care in decurs de numai cateva minute au ridicat nivelul de stres. Si la fel se intampla si cu copiii nostri.
Daca tu, ca adult, ai tendinta sa dezvolti o gandire negativa, trebuie sa fii foarte atent la cuvintele pe care le folosesti pentru a le atrage atentia copiilor si sa fii constient ca felicitarile si incurajarile sunt foarte importante; cuvintele pe care tu li le spui, ca parinte, sunt cele pe care ei si le vor repeta cand vor fi adulti si vor avea de infruntat greutati.
Cand un copil face o greseala, focalizeaza discutia pe actiuni si comportamente, nu pe persoana. De exemplu, cand un copil nu si-a facut temele iar parintele ii spune ca este lene, nu va face altceva decat sa-i puna o eticheta, in loc sa corecteze un comportament. Mai potrivit ar fi sa spui ceva de genul "incepand de azi iti faci temele de la ora 5 si abia dupa aceea poti sa te joci".
Copilul accepta si isi asuma etichetele pe care i le pun parintii. Daca i se spune mereu ca e "prost" sau "lenes" sau "fraier", copilul va incepe sa creaca ca este asa si se va comporta in consecinta. Daca ii pui o eticheta unui copil, aceasta trebuie sa fie pozitiva. Lauda-l atunci cand merita, recunoaste-i talentele si apreciaza lucrurile pozitive pe care le face. Fa-o in fata lui si fa-o in fata altora.
Comunicarea cu copilul trebuie sa fie pozitiva. Un mesaj poate fi tranmis in mai multe feluri. In loc sa-i spui "esti prost daca nu intelegi ceva atat de simplu", ii poti spune "trebuie sa fii mai atent ca sa poti intelege mai usor". Tine minte: cuvintele pe care le auzim in copilarie ne vor insoti toata viata. Prin urmare, intreaba-te ce mesaj de la tine ai vrea sa nu uite niciodata copilul tau.
Evita pedepsele. Loviturile si corectiile fizice nu functioneaza, ci doar genereaza resentimente. Nu corecteaza comportamente prin convingere, ci prin teama. Şi nu vrei ca sentimentul cel mai pregnant pe care copilul il are fata de tine sa fie frica, nu?
Aminteste-ti povestea lui Pigmalion, sculptorul care visa sa aiba o sotie magnifica si care a decis sa realizeze o sculptura a femeii visurilor sale. A dedicat acestei opere atat de mult timp si atat de multa dragoste, incat zeii au decis sa-i implineasca visul si au dat viata sculpturii, luand astfel nastere Galatea. Pigmalion credea in Galatea si a sculptat-o exact asa cum si-ar fi dorit sa fie. Si asa a fost.
La fel, ca parinte, ai aceasta putere asupra copiilor tai. Cand le explici ce astepti de la ei trebuie sa o faci astfel incat ei sa inteleaga ca tu crezi in ei si in capacitatea lor de a reusi. Astfel, copiii se vor considera importanti, demni de incredere si vor incerca sa se ridice la inaltimea asteptarilor.
Copilul nu inceteaza niciodata sa-si iubeasca parintii, chiar daca il maltrateaza sau il abuzeaza, dar nu se vor iubi pe sine si aceea este, cu adevarat, o tragedie.
