Exista o acceptiune a cuvantului "vitreg" sinonima cu vrajmas, hain, potrivnic, plin de obstacole, ostil. Cealalta acceptiune este cea a parintelui "care nu este ruda de sange".
Stim cu totii cum ajung copiii sa aiba un parinte vitreg: in urma decesului sau divortului, copilul ramane cu un singur parinte care se recasatoreste. Din aceasta casatorie pot rezulta si alti copii care sunt frati si surori vitrege, adica au comun doar unul dintre parinti.Prima acceptiune o cunoastem prea bine din povesti precum Alba ca Zapada, Cenusareasa, Hansel si Gretel – mama vitrega care asupreste copiii sotului din prima casatorie, ii alunga, le doreste moartea etc.
Ce este adevarat si ce este fantasma din aceste povesti? De ce mama vitrega se poarta atat de urat cu fata care nu era a ei si atat de "frumos" cu ale ei? Cum poate cineva sa fie intr-un fel cu anumite persoane si total altfel cu altele?
Asta ne duce la ideea ca relatia este cea care este simtita si perceputa foarte diferit: un copil care este al tau (de sange) si un copil care nu este al tau, nu-ti poarta genele.
Daca vorbim asadar despre relatia dintre un parinte vitreg si copil, suntem de acord ca inca de la inceputul ei este o relatie cu multe dificultati. Copilul este deja nascut sau are cativa anisori la intalnirea cu noul parinte.
Daca parintele vitreg nu are deja alti copii, acesta va fi primul pentru el si, ca orice prim copil, o sursa mare de anxietate, oscilatie, neindemanare sau, dimpotriva, implinirea unei dorinte vechi si neconcretizate de a avea copii. "Nu pot avea copii, dar sotul meu are un baietel din prima casatorie care locuieste cu noi".
Din punctul de vedere al copilului, lucrurile stau mai simplu pentru ca el are mai putine preconceptii in legatura cu acest nou membru al familiei.
Copiii se raporteaza bine si adesea cu bucurie la prietenul mamei sau prietena tatalui. Si din punct de vedere psihologic si psihosocial, pentru un copil este mai bine sa fie crescut de un cuplu decat de un parinte singur.
Exista multe situatii in care lucrurile merg bine si relatiile sunt bune intre parintele vitreg si copil sau intre fratii vitregi, exista insa si situatii in care apar conflicte, in care copilul unuia dintre parteneri este pretextul folosit pentru toate neintelegerile si conflictele lor.
Asupra lui cade o vinovatie care nu-i apartine si un sentiment al excluderii astfel incat simte ca nu-si gaseste locul, ca nimanui nu-i pasa de el. Hansel si Gretel si Alba ca Zapada sunt personajele care intruchipeaza aceasta excludere, alungare de acasa.
Ne propunem sa discutam impreuna despre aceste situatii si sa aflam parerile si trairile pe care le avem in privinta acestui subiect, luni, 15 decembrie 2008, de la ora 20.
Anca Munteanu
Psiholog - Psihologia copilului
Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
