La copii, ca si la adulti de altfel, anxietatea priveste simptomele fizice si mentale usoare si moderate, in urma carora o persoana se simte nervos, agitat, nelinistit; oricine poate sa sufere de anxietate sau afectiuni associate cu anxietatea, cum sunt tulburarea stresului posttraumatic sau atacurile de panica. Anxietatea are o natura deosebit de complexa, si poate fi cauzata atat de factori mentali, cum sunt gandurile negre, cat si de factori fizici cum este sindromul colonului iritabil, sau factori sociali cum ar fi evenimente traumatice.
Simptomele anxietatii pot include:
- Oboseala
- Dificultate de concentrare
- Iritabilitate
- Tensiune musculara
- Dificultati in a tine grijile sub control
- Senzatii de greata, panica, stare de rau
- Probleme cu somnul
- Dificultati in a conversa cu alte personae
- Teama de a fi in jurul altor personae
- Evitatea de situatii si evenimente sociale
- Stare de rau fizic cauzata de prezenta altor persone in apropiere
- Roseata, transpiratii, tremurat
Atunci cand vorbim despre anxietatea la copii insa, trebuie sa fii vigilent si sa cauti si alte semne fizice ale anxietatii, pentru ca de obicei, cei mici nu stiu sa isi exprime verbal dificultatile mentale; asa ca urmareste-ti copilul pentru a vedea daca prezinta urmatoarele simptome, care de multe ori pot fi comune cu alte afectiuni, sau cu anumite probleme de invatare:
- Dezechilibru cauzat de ameteli
- Puls crescut
- Dificultati in a respira
- Maini si picioare transpirate si tremurande
- Dureri de cap, de stomac, oboseala
- Schimbari bruste in obiceiurile alimentare
- Probleme cu somnul cum ar fi cosmaruri sau insomnia
- Refuza sa vorbeasca si este mereu tacut
- Schimbari bruste de atitudine
- Vrea sa stea acasa cu parintii tot timpul
- Nu vrea sa iasa afara sau sa mearga la scoala
- Atacuri de panica, lesinuri
- Neliniste si iritabilitate
- Incapacitatea de a se concentra
- Modificari bruste ale notelor de la scoala
- Lipsa de incredere in propria persoana
- Cum tratezi anxietatea unui copil
Daca copilul tau sufera de anxietate, care il afecteaza in viata de zi cu zi si il impiedica sa functioneze normal, este nevoie sa consulti un medic de specialitate, pentru a determina care sunt posibilele cauze ale acestei afectiuni si pentru a decide care este tratamentul cel mai portivit pentru el.
Tratamentul pentru anxietate, atat la copii, cat si la adulti, poate include:
Terapie prin conversatie si terapie cognitiva comportamentala, care in cazul copiilor poate insemna jocul pe roluri pentru a crea situatii cauzatoare de anxietate si a invata cum sa se comporte atunci cand acestea apar
Terapie de grup, prin care se poate ameliora starea de anxietate
Deprinderea de tehnici de gestionare a stresului, care pot sa calmeze persoana anxioasa; exercitiile usoare, cum sunt plimbatul pe jos, sau joaca cu prietenii pot sa ajute la ameliorarea starii de anxietate
Sprijinul social, reteaua sociala puternica formata din parinti, prieteni care sa nu ii judece are rolul de a mentine copilul care sufera de anxietate calm, si il incurajeaza sa ceara ajutorul atunci cand are un episod anxios.
Alimentatia anti anxietate - zaharul in exces si cafeina cauzeaza neliniste si freamat la nivelul creierului, iar condimentele anti-anxietate cum sunt rozmarinul, menta, ginseng sau ginko bilboa pot ajuta la scaderea sentimentului de anxietate, insa ar trebui sa consulti un medic pentru a confirma daca pot fi administrate celui mic, fara efecte care sa ii cauzeze.
Medicamentatia, daca este necesara - atunci cand anxietatea este cauzata de probleme biologice sau neurologice, cum este chimia cerebrala, sau atunci cand celelalte metode nu au produs efectele scontate, medicamentele anti-depresive si anti anxietate sunt administrate adultilor ce sufera de anxietate.
Insa in cazul copiilor si adolescentilor astfel de medicamente trebuie administrare cu grija deosebita din cauza efectelor secundare periculoase, cum este de exemplu, suicidul.
Asa ca, daca observi schimbari comportamentale ale copilului tau, trateaza-le cu seriozitate; uneori si fapul ca protesteaza putin prea des poate fi suficient pentru a-ti ridica un semn de intrebare asupra starii sale de sanatate mentala, deci nu ezita sa vorbesti cu el despre anxietate si daca este cazul, sa consulti un specialist.
