Timpul acordat - limbaj de iubire al copiilor

/ / Modificat: 2017-09-14
Timpul acordat - limbaj de iubire al copiilor

Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, isi exprima si recepteaza cel mai bine iubirea intr-un limbaj propriu. Oricat de mult ar fi iubiti de parinti, copiii nu stiu acest lucru de la sine. De aceea, este foarte important ca parintii sa descopere si sa invete principalul limbaj de iubire al copiilor lor. 

Prin intermediul unuia dintre cele cinci limbaje de iubire, specific copilului dumneavoastra — timpul acordat, cuvintele de incurajare, darurile, serviciile sau mangaierile fizice — ii veti putea transmite in mod eficient si neconditionat sentimente de respect, afectiune si implicare totala, care vor avea o mare rezonanta in sufletul sau.

Atunci cand sunt pregatiti cum trebuie, parintii pot folosi aceste limbaje pentru a comunica cu copiii lor.

Pentru ca atunci cand copilul simte ca este iubit, nu numai ca ii veti satisface cea mai profunda nevoie emotionala, dar va fi mult mai receptiv la sfaturile si indrumarile dumneavoastra ca parinti.

In cele ce urmeaza va descriem limbajul nr. 3 al iubirii - Timpul acordat
(Extras din capitolul patru)

Sara, o fetita de patru ani, o trage de zor de picior pe mama ei. "Mamico, mamico, hai sa ne jucam!"
"Nu pot sa ma joc acum", spune Ginny. "Trebuie sa termin de facut salata de cartofi. O sa ma joc cu tine dupa aceea. Du-te si te joaca singura cateva minute si apoi o sa facem ceva impreuna."

Cinci minute mai tarziu, Sara se intoarce implorand-o sa se joace impreuna. Ginny raspunde: "Dragostea mea, ti-am spus ca trebuie sa termin mai intai salata. Hai, du-te, vin si eu in cinci minute." Sara iese din bucatarie, dar dupa patru minute e inapoi. In sfarsit, salata de cartofi este gata si mama si fiica se joaca impreuna. Dar Ginny stie ca acelasi scenariu se va repeta si maine.

Ce putem invata de la Ginny si Sara? Se prea poate ca Sara sa isi exprime astfel principalul limbaj de iubire — timpul acordat. Ea se simte iubita doar cand mama ii acorda toata atentia. Acest lucru este atat de important pentru ea, incat revine mereu. Totusi, Ginny socoteste aceste insistente repetate drept intreruperi nedorite. Daca ele vor dura prea mult, mama isi va "pierde controlul" in ce o priveste pe Sara, pe care o va trimite in camera ei, pedepsind-o si tinand-o izolata un timp — este chiar lucrul de care Sara nu are nevoie.

Si atunci ce sa faca mama? — se intreaba Ginny. Este oare posibil sa iubesti un copil si sa-ti faci si treaba? Raspunsul este un da categoric. Invatarea principalului limbaj de iubire al copilului respectiv este cheia atingerii acestui obiectiv.

Daca Ginny i-ar fi acordat Sarei cincisprezece minute inainte sa se apuce de salata de cartofi, probabil ca ar fi putut-o pregati in liniste. Atunci cand rezervorul de iubire al copilului este gol si poate fi umplut doar prin acordarea atentiei, acest copil este in stare de aproape orice pentru a obtine ceea ce ii trebuie.

Chiar daca principalul limbaj de iubire al copilului dvs. nu este neaparat timpul acordat, multi copii au nevoie de toata atentia din partea parintilor. Intr-adevar, mare parte din comportamentul nedorit al copiilor are la baza incercarea de a sta cat mai mult cu mamica si taticul.Pentru un copil, chiar si atentia negativa pare mai buna decat lipsa de atentie.

In ultima vreme, s-a vorbit mult despre atentia acordata, pentru ca in tot mai multe familii ambii soti lucreaza sau copiii sunt crescuti de un singur parinte. Si totusi, desi tot mai multa lume vorbeste despre timpul acordat, majoritatea copiilor ii duc lipsa. Chiar si copiii iubiti sincer de parinti au rezervoarele de iubire goale si putini sunt cei care stiu ce e de facut.

Timpul acordat, un dar al parintelui pentru copilul sau

Timpul acordat se bazeaza pe atentia data. Asta inseamna o atentie neimpartita. Celor mai multi sugari li se acorda foarte mult timp — numai alaptatul si schimbatul inseamna ore intregi de atentie totala. In plus, la grija mamei, se mai adauga si aceea a tatilor, in intervalul cand sunt acasa, sau a bunicilor si a altor membri ai familiei.

Pe masura ce copilul creste, e tot mai greu sa-i acorzi foarte mult timp, pentru ca asta presupune un sacrificiu real din partea parintilor. E mai usor sa acorzi o mangaiere fizica sau cuvinte de incurajare.

Putini parinti au suficient timp pentru a face tot ceea ce trebuie si tot ceea ce vor; a-i acorda copilului timpul necesar poate insemna renuntarea la o prioritate de pe lista lor de preferinte. Cand copiii se indreapta spre adolescenta, ei au nevoie de timp din partea parintilor chiar atunci cand ei sunt istoviti, grabiti sau indispusi emotional.

Timpul acordat este darul pe care parintele il ofera prin prezenta sa copilului. El transmite urmatorul mesaj: "Esti important, imi place sa fiu cu tine." Acest lucru il face pe copil sa simta ca este persoana cea mai importanta din lume pentru parintele lui. El se simte cu adevarat iubit, pentru ca il are pe parintele sau intreg doar pentru sine.

Atunci cand petreceti mai mult timp cu copiii, trebuie sa va ocupati si de dezvoltarea lor fizica si emotionala. Cand invata sa se tarasca, puteti sa stati langa ei pe jos. Cand fac primii pasi, ar trebui sa le fiti aproape, indemnandu-i sa continuie.

Cand ajung sa se joace in nisip sau cand invata sa arunce mingea sau sa dea cu piciorul in ea, trebuie sa fiti prezenti. Cand lumea lor se exinde, ajungandu-se la scoala si la tot felul de lectii, dar si la sport, biserica si activitati comunitare, trebuie intotdeauna sa tineti pasul alaturi de ei.

Cu cat copilul este mai mare, cu atat va va fi mai greu, mai ales daca veti incerca sa va gasiti un timp anume pentru fiecare copil in parte, ramanand implicat in activitatile lor din ce in ce mai publice.

Factorul cel mai important legat de timpul acordat nu este evenimentul in sine, ci faptul ca faceti ceva impreuna, ca sunteti impreuna.

Atunci cand Nathan, ce avea sapte ani, a fost intrebat cum isi da seama ca tatal lui il iubeste, el a raspuns: "Pentru ca facem tot felul de lucruri impreuna. Jucam baschet si spalam masina. Pana si la frizerie mergem impreuna."

Timpul acordat nu inseamna sa mergeti undeva in mod special. Puteti sa-i dati toata atentia cuvenita aproape oriunde. Cel mai hranitor timp acordat va fi adesea cel de acasa, intervalul in care sunteti doar cu copilul.

Trebuie sa va gasiti timp sa fiti doar cu copilul, si asta nu e usor. Dar este esential. Intr-o societate in care oamenii sunt tot mai mult spectatori si nu participanti, atentia totala acordata de parinti este mai mult decat foarte importanta.

In multe case, copiilor le este mai greu fara televizoare decat fara tati. Copiii sunt tot mai influentati de fortele exterioare familiei si au nevoie de influenta timpului petrecut cu propriii parinti care sa-i intareasca.

Sigur ca a include acest timp in programul dvs. inseamna un efort real, dar acest efort reprezinta o investitie in viitor — in viitorul copiilor si al familiei dvs.

Timpul acordat fiecarui copil

Daca aveti mai multi copii, trebuie sa faceti in asa fel incat sa fiti singur cu fiecare in parte. Nu e usor, dar nici imposibil.

De exemplu, Susanna Wesley a crescut zece copii. Ea isi programa cate o ora pe saptamana pentru fiecare in parte.

Cei trei fii ai sai — Sam, John si Charles Wesley — au devenit unul poet, unul scriitor si unul predicator. Charles a compus niste imnuri ce au devenit clasice pentru biserica crestina. Pe langa faptul ca i-a invatat pe copii alfabetul, scrisul si matematica, ea i-a mai invatat si sa fie politicosi, manierati si sa respecte anumite valori morale, multumindu-se cu un trai modest.

Intr-o perioada in care femeile aveau putine sanse sa reuseasca (in Anglia pe la 1700), ea si-a pregatit fiicele in asa fel incat sa aiba o educatie completa.

Aceasta mama inteleapta i-a spus candva fiicei sale Emilia: "Societatea nu ofera niciun fel de sanse inteligentei femeilor sale."

Emilia a devenit ulterior profesoara. Chiar daca nu suntem de acord cu toate ideile sale in privinta cresterii copiilor, nu putem sa nu o admiram pe Susanna pentru faptul ca si-a stabilit anumite prioritati in raport cu familia, prioritati pe care le-a dus pana la capat.

Cheia timpului acordat consta in valorile si prioritatile pe care, ca parinti, alegeti sa le pretuiti si sa le aplicati in caminul dvs.

Articolul face parte din cartea Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, aparuta in Colectia Familia de Curtea Veche la editura Curtea Veche

Articole recomandate

Citeste si despre