Copiii se confrunta adesea cu fel de fel de temeri, insa una dintre cele mai frecvente este teama de intuneric.
Multi sunt convinsi ca exista un monstru sub patul lor, gata sa le faca rau. Poate parea dificil sa convingi un copil speriat in acest mod sa doarma singur fara sa fie “atacat” de un monstru care traieste ascuns in camera lui.
Un studiu din 2015 publicat in Jurnalul International de Psihofiziologie sugereaza ca frica nu este neaparat de intuneric, ci mai degraba teama de noapte. Noaptea oamenii se simt de regula mai vulnerabili la a fi pradati. Copiii invata sa planga ca o modalitate de a atrage atentia adultilor si pentru a fi mai in siguranta fata de pericolul nocturn.
Asadar, este foarte probabil ca teama copilului de noapte si de intuneric sa fie intarita, iar anxietatea pe care acesta o intampina in mod natural la culcare sa fie de natura sa-i alimenteze imaginatia - de aceea este convins ca daca il lasi singur, un monstru care se ascunde sub pat il va ataca.
Cel mai probabil, cultura populara joaca un rol important in dezvoltarea imaginatiei copiilor vizavi de monstri. Exista carti, filme si desene animate despre creaturi ciudate.
Problemele copilariei sunt adesea irationale. Dar asta nu inseamna ca temerile lor nu sunt reale.
Iata la ce sa te astepti in functie de varsta copilului:
Copiii intre 2 si 3 ani se pot teme de ceva ce nu inteleg. Ori de cate ori vad ceva care pare anormal - cum ar fi bunicul purtand un bandaj sau o farfurie cu o fisura in ea - ar putea incepe sa planga.
Intre varsta de 3 si 5 ani, copiii tind sa se teama de pericolele imaginare, cum ar fi teama ca un monstru locuieste sub patul lor. Ei au probleme in a separa realitatea de fantezie si au imaginatii vii care le alimenteaza teama.
Copiii de varsta scolara pot fi speriati de furtuni, latratul cainilor sau de incendii. De asemenea, ei se pot ingrijora de starea de sanatate a parintilor si de siguranta lor, lucru care le poate crea un tip de anxietate fata de somn. Pe masura ce intelegerea lor despre lume creste, temerile irationale despre monstrii care traiesc sub pat ar trebui sa inceapa incet, incet sa dispara.
Cum iti ajuti copilul
Este important sa dai dovada de empatie, chiar si atunci cand te simti frustrata deoarece copilul tau tipa in repetate randuri sau coboara in fiecare noapte din pat de o multime ori. Iata cateva strategii care te pot ajuta in gestionarea temerii legata de monstrii ascunsi sub pat (sau in dulap):
- Valideaza sentimentele copilului. Decat sa ii spui: "Nu te speria", spune-i: "Stiu ca ti-e foarte frica acum". Ii transmiti astfel mesajul ca e bine sa te simti speriat. Nu-ti acuza copilul ca e prea fricos sau ca incerca sa-ti atraga atentia.
- Determina-l sa deseneze. Lasa copilul sa deseneze imagini cu monstri sau sa picteze o imagine a modului in care se simte cand incearca sa se culce. Vorbind despre asta, il poate ajuta sa se simta mai in siguranta.
- Uita-te sub pat. Inainte de a stinge lumina seara, intreaba-ti copilul daca vrea sa va uitati impreuna sub pat. Foloseste o lanterna si aruncati o privire de jur imprejur.
- Jucati-va impreuna pe intuneric. Daca copilul se teme de intuneric, in momentul in care faceti ceva distractiv atunci cand lumina este stinsa il poate ajuta sa inteleaga ca intunericul nu este atat de infricosator. Ai putea sa-i citesti povesti la lumina lanternei sau sa-i spuni povesti pe intuneric inainte de a adormi.
- Ofera-i control. Intreaba-ti copilul ce il poate ajuta sa se simta mai curajos. Poate ca daca doarme cu ursuletul de plush in brate sau daca poarta pijamelele de super-erou va simti ca detine putin controlul si se va simti mai bine.
- Foloseste o lampa de veghe. Opteaza pentru o lumina slaba si asaza lampa undeva unde nu ii va straluci direct in fata in timp ce incearca sa doarma.
- Monitorizeaza-i jocurile si desenele animate. Restrictioneaza accesul copilului la mijloace media care includ violenta. Inainte de culcare nu ii citi povesti care implica monstri sau animale infricosatoare.
- In cazul in care temerile copilului par sa interfereze cu viata sa de zi cu zi, ar fi bine sa iei in calcul ajutorul unui psiholog.
