Refuzul cartii de catre copil este un fenomen social care ne ingrijoreaza si care are efecte negative asupra dezvoltarii lui intelectuale. Dar daca e un fenomen social inseamna ca un alt fenomen de larga raspandire il determina.
Multi educatori si parinti se plang "Nu-l pot face sa citeasca, refuza sa puna mana pe o carte. Nu-l intereseaza decat televizorul si computerul".
Am stat mult sa ma intreb de ce 99% dintre copiii care au acces constant si la discretie la TV si computer (internet, jocuri) refuza cu atata indarjire cartea. Raspunsul este ca imaginea in miscare, foarte colorata si insotita de o coloana sonora la fel de bine elaborata are un impact special asupra creierului si psihicului.
Dar oare care este acest impact si care este explicatia?
Pentru creier stimulii vizuali si cei auditivi sunt foarte usor de receptionat si procesat. Sunt stimuli primari care nu cer mare efort din punctul de vedere al activitatii cerebrale, al gandirii.
Batranul Freud a descoperit mai multe principii dupa care functioneaza creierul uman ca suport al vietii psihice. Doua dintre ele sunt foarte speculate de catre cei care regizeaza programele tv si jocurile video pentru copii si de industria mass-media in general. Este vorba de principiul conservarii energiei (sau al constantei) si de principiul placerii.
Primul se refera la faptul ca activitatea psihica tinde sa se desfasoare cu minimum de consum energetic si care, de asemenea, trebuie mentinut constant. Principiul placerii spune ca procesele psihice cauta obtinerea placerii imediate, si evita operatiile care produc neplacere.
Povestile captivante, foarte dinamice, jocurile pe computer in care tu esti personajul principal, faci si dregi tot felul de lucruri, primesti usor recompense si devii supererou ajung sa fie tinta principala a copilului mic. O data pus in fata ecranului nu mai vrea sa plece de acolo.
Consumul energetic crescut pe care il presupune invatarea, citirea si procesarea intelectuala a unui text scris intr-o carte, devine pentru copil o activitate neplacuta care va fi evitata cu putere. Practic copilul gaseste extrem de dificil sa inteleaga, sa se concentreze asupra unor informatii care necesita mult mai mult efort din partea creierului.
Dar asta nu e tot. Se inregistreaza tot mai multe cazuri de deficite de atentie grave la copiii care stau toata ziua in fata ecranului. Comunicarea interumana devine greoaie si deseori imposibila. Adeseori acesti copii ajung la psihoterapeut care intampina mari dificultati in recuperarea lor.
Ce-i de facut?
Creierul, dezvoltarea intelectuala si comunicationala sunt in plina desfasurare in perioada copilariei. Dar acestea vor avea de suferit daca sunt hranite doar cu stimuli primari cum sunt cei vizuali si acustici. Cititul va face insa apel la functiile de relatie ale creierului. El dezvolta inteligenta, creativitatea.
A-i stimula pe copii sa citeasca e un lucru dificil. Tentativa da rezultate bune atunci cand speculeaza curiozitatile, pasiunile si hobby-urile copilului. Modelul familial insa joaca un rol crucial in dezvoltarea lui. Atata vreme cat noi insine pornim televizorul sau computerul cum ajungem acasa si parca nu ne mai simtim confortabil in liniste, copiii vor prelua de la noi acest comportament.
Daca dorim sa le asiguram o dezvoltare intelectuala optima, sa le stimulam gandirea analitica si creativitatea va trebui sa depunem noi insine anumite eforturi.
Cititi-le povesti cat sunt mici. Nu-i puneti in fata televizorului ca sa aveti putin timp liber, mai bine integrati copilul in activitatile casnice. Chiar si in bucatarie alaturi de mama lui, un copil poate invata mult mai multe lucruri decat privind un desen animat de calitate indoielnica, la televizor. Nu tineti televizorul pornit toata ziua indiferent daca urmariti sau nu o emisiune anume. Televizorul si computerul sunt necesare, dar ce-i prea mult strica.
E recomandat ca imaginea video sa nu fie prima care intra in viata unui copil. Ce ziceti? O poveste frumoasa citita de mama sau tata inainte de culcare, in liniste…
