La varsta prescolara, copiii sunt din ce in ce mai curiosi sa experimenteze tot ce se intampla in jurul lor si sa afle lucruri noi. Aflati la "varsta intrebarilor", micutii ii bombardeaza pe parinti cu o sumedenie de intrebari, mai mult sau mai putin incomode.
Iata cateva sugestii de raspunsuri, oferite de un specialist in psihologia copilului, la unele dintre cele mai grele intrebari ale copilului!
Cristina Calarasanu, psiholog specializat in "Terapie Psihanalitica Familiala", subliniaza importanta cruciala a sinceritatii in discutiile cu copilul, pe marginea oricarui tip de subiect, precum si adaptarea limbajului la nivelul de intelegere al acestuia.
"Oricat de dificil ar fi subiectul, nu este indicat sa fie ignorat sau lasat netratat. Nu este util pentru dezvoltarea copilului ca aceste intrebari sa fie ocolite sau ignorate, sau sa fie certat pentru ele. Curiozitatea ii permite sa isi creeze niste repere legate de propria lui identitate si de modul in care se raporteaza la istoria lui si la cei din jurul sau", explica psihologul.
Am ales cateva intrebari care-i induc adesea in dificultate pe parinti si am cerut opinia psihologului cu privire la cele mai eficiente moduri de a le raspunde.
Cum se fac copiii? De unde vin ei?
Aceasta intrebare apare in jurul varstei de 5 ani, atunci cand copilul incepe sa fie preocupat de relatia dintre parintii sai si de modul in care el a aparut din relatia lor.
I se poate povesti, tinand cont de varsta lui, ca a aparut din dragostea dintre mami si tati. In urma acestei iubiri, el a crescut in burtica mamicii si apoi l-a nascut. In felul acesta, lui ii este foarte clar cum s-a construit propria sa filiatie, cine este mami, cine este tati, si cine este el.
Inainte de a-i oferi un raspuns copilului, este bine sa il lasi sa iti spuna ce isi imagineaza el si cum crede el ca s-au petrecut lucrurile. Uneori poti sesiza ca ceea ce-si imagineaza este confuz sau chiar inspaimantator.
De ce baietii sunt diferiti de fete (baietii au penis si fetele nu)?
Aceasta intrebare este esentiala in dezvoltarea identitatii sexuale a copilului si in clarificarea diferentelor dintre el si parintii sai, dintre el si alti copii.
De obicei, aceasta intrebare o urmeaza pe cea anterioara si apare intr-o perioada in care copilul experimenteaza si isi imagineaza ambele ipostaze, atat de fetita, cat si de baiat.
Nu este un lucru nefiresc ca micutul sa intrebe asa ceva. Este foarte important pentru parinti sa participe la clarificarea copilului cu privire la sexul sau si sa il ajute sa delimiteze clar diferentele intre cele doua sexe.
Cine/ce este Dumnezeu?
Raspunsul la aceasta intrebare depinde de orientarea religioasa a fiecarei familii in parte.
Nu este atat de important un raspuns standard, cat capacitatea de a lasa copilul sa isi exprime propriile opinii sau trairi vizavi de ceea ce a auzit sau vazut.
De obicei, copiii sunt coplesiti de impactul pe care il au asupra lor anumite concepte religioase, cum ar fi iad, Rai, pacat, pedeapsa etc. si este bine ca parintii sa poata asculta si accepta trairile lor si sa ii ajute sa isi explice ceea ce au auzit, sa dea un sens, sa creeze o imagine, dar nu sa ii impuna un anumit punct de vedere sau conceptie.
Parintii pot face apel la faptul ca ceea ce auzim pleaca de la o poveste si ca aceasta poveste fiecare o simte si o priveste in felul lui, lasandu-i astfel libertatea copilului sa aleaga ce pozitie are.
Ce este sexul?
Intrebarea pare socanta si ii pune in dificultate pe multi parinti, deoarece provine dintr-un registru destinat adultilor.
Curiozitatea copilului nu vizeaza insa continutul specific al sexului, ci are in vedere trairea pe care el a simtit-o atunci cand a auzit vorbindu-se despre acest lucru (un afect extrem de excitant).
Expunerea la scene de natura sexuala sau discutii tematice are un impact coplesitor asupra micutului. El nu poate intelege ce se intampla in imagini si oscileaza intre afectiune si agresivitate. De asemenea, nu isi poate explica conceptul de sex si pune intrebari.
Parintii ii pot explica copilului ca sexul are loc doar intre adulti, intre oameni mari, si ca este o modalitate a lor de a-si exprima iubirea, uneori in urma acestei iubiri aparand copiii.
Ce este moartea? Tu o sa mori? Ce se intampla cand mori?
Moartea este un subiect delicat, pe care parintii incearca sa il evite foarte mult in discutiile cu cei mici, din dorinta de a-i proteja.
Insa pe masura ce in jurul copilului vor aparea situatii legate de boala sau chiar decese, ei vor incepe sa puna intrebari legate de ea. Curiozitatile lui sunt incarcate de angoasa si este bine sa i le lamuresti, in masura disponibilitatii lor.
De abia in jurul varstei de 7 ani, copilul incepe sa inteleaga ca moartea este un proces ireversibil, adica cel care a murit nu va mai putea fi vazut, nu se va mai intoarce. Aceasta constientizare le produce o mare teama pentru ca se gandesc daca li s-ar putea intampla si lor sau celor din jur.
Este indicat sa ii explici ca, in general, cei care mor sunt oamenii batrani sau cei care au o suferinta foarte mare.
Daca se intampla acest lucru si celor tineri sau copiilor este pentru ca s-a produs o intamplare trista, cum ar fi o boala sau un accident.
A ascunde copiilor moartea unui apropiat ii pune intr-o situatie greu de suportat, aceea de a trai suferinta unei disparitii fara a intelege ce s-a intamplat si fara a putea sa-si exprime durerea in mod adecvat.
Voi veti divorta/va veti desparti? De ce va certati/tipati?
Copiii au capacitatea de a simti tensiunile din familie, chiar daca incearca sa li se ascunda.
Parintii pot explica copilului motivele pentru care ei nu doresc sa mai ramana impreuna, fiind cat se poate de sinceri. Adevarul il ajuta sa inteleaga ceea ce simte si ceea ce i se intampla.
Este foarte important sa accentuezi faptul ca separarea dintre tine si partener nu schimba cu nimic relatia lui cu ambii parintii sau a parintilor cu el, si ca nu este vorba de un abandon al lui.
Adesea, copilul isi imagineaza ca el este vinovat pentru divortul parintilor. O comunicare sincera il poate elibera de aceasta vinovatie imaginara.
Copilul va trai suferinta de a-si vedea familia separata, frustrarea, furia, tristetea, dar se va simti in siguranta stiind clar cum stau lucrurile, putandu-si reconstrui noi repere.
Tu cum ai reusit sa raspunzi intrebarilor ceva mai dificile ale prichindelului tau? Care sunt acestea? Spune-ne parerile si sugestiile tale in sectiunea de comentarii!
