Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar parintii sunt foarte atenti la progresele pe care le fac cei mici. Primul zambet, primul gangurit, primul cuvant, apoi mersul, vorbitul etc sunt etape pe care mamele si tatii le asteapta cu sufletul la gura. De multe ori, parintii fac greseala sa isi compare copiii cu altii de varsta lor si, daca micutii lor se dezvolta mai tarziu, incep sa isi faca griji. Cele mai dese ingrijorari apar atunci cand vine vorba despre limbaj.
In timp ce unii copii vorbesc coerent si fac fraze la 2 ani, altii abia spre 4 ani incep sa lege cateva cuvinte intr-o propozitie. Specialistii spun ca nu este cazul ca parintii sa isi faca griji, pentru ca fiecare copil se dezvolta in felul sau. Chiar daca nu vorbeste, poate fi talentat si chiar genial in alte privinte. Poate avea Sindromul Einstein, denumit asa dupa povestea de viata a cunoscutului om de stiinta.
Ce este Sindromul Einstein?
Sindromul Einstein a fost teoretizat de economistul american Thomas Sowell, pentru a diferentia copiii care prezinta intr-adevar unele intarzieri de dezvoltare de cei care pur si simplu incep sa vorbeasca mai tarziu, fara a avea o problema. Economistul a lucrat cu medici pentru a investiga in profunzime acest fenomen, iar in final a ajuns sa descrie un set intreg de caracteristici pe care le au mai multi copii. Sindromul Einstein a fost denumit asa dupa celebrul om de stiinta din secolul XX care, in ciuda genialitatii incontestabile, nu a vorbit coerent pana la varsta de cinci ani. Este ceva ce se intampla multor copii, iar parintii incep sa se gandeasca la ce este mai rau, suspectand retard mintal, tulburari din spectrul autist sau alte dizabilitati intelectuale.
In general, copiii incep sa rosteasca primele cuvinte in jurul varstei de un an, iar pana la doi ani sunt capabili sa se exprime destul de coerent, folosind propozitii scurte. Pana la varsta de patru ani, vocabularul lor se extinde, iar constructiile gramaticale pe care le fac devin din ce in ce mai complexe. Totusi, unii copii vorbesc mai tarziu: se estimeaza ca 15% dintre copii isi dezvolta limbajul cu intarziere, iar una dintre cauzele acestui fenomen poate fi Sindromul Einstein.
Cum recunosti Sindromul Einstein
Dincolo de dezvoltarea tarzie a limbajului, copiii care au acest sindrom mai manifesta o serie de caracteristici dupa care parintii isi pot da seama despre ce este vorba:
- debutul intarziat al vorbirii
- abilitati remarcabile in domeniile artistice sau analitice (stiinta, tehnologie)
- memorie excelenta
- abilitati motorii foarte bune
- interese selective si creativitate la cote mari
- incapatanare si determinare
- desi incep sa vorbeasca tarziu, in cele din urma limbajul se dezvolta normal si fara alte probleme
Parintii trebuie sa stie ca Sindromul Einstein nu este trecut ca tulburare in nicio carte de psihiatrie sau psihologie. Cercetarile in aceasta directie sunt insuficiente, iar cauzele pentru care apare sunt inca necunoscute, desi exista studii care arata ca se poate dobandi din familie. Multi copii ajung sa fie diagnosticati gresit si sa primeasca un ajutor care nu le este necesar.
Desi simptomele sunt foarte asemanatoare cu cele din spectrul tulburarilor de limbaj, parintii trebuie sa fie foarte atenti si sa se asigure ca micutii primesc tratamentul adecvat, daca este cazul. Atunci cand exista semne de ingrijorare si decideti sa cereti sfatul unui specialist, luati in calcul intregul context, toate celelalte semne si prezentati-i specialistului imaginea de ansamblu, pentru ca el sa poata intelege cat mai bine copilul.
Un copil care vorbeste tarziu nu este neaparat un copil cu probleme, ci poate fi un copil genial. Si intr-un caz, si in altul, el are nevoie de indrumare pentru a se dezvolta corespunzator, in directia potrivita.
FOTO: Freepik
