"Cand te-am cunoscut aveai fata de recuperator!". Mama Marei nu uita niciodata sa puncteze chestia asta, desi nu ofera nicio explicatie privind alegerea ei de a avea o relatie, un copil si o casnicie de 8 ani cu "recuperatorul".
Daca ma gandesc la copilarie, adolescenta si o buna parte din tineretea post-adolescentina pot spune ca am fost un amestec de soarece de biblioteca si rocker plin de tupeu.
Ultimul element nu il vad inca transmis catre fii'mea, ceea ce ar putea fi un lucru bun. Oricum nu ma chinui sa i-l cultiv asa cum am vazut in alte familii unde "Las-o sa fie tupeista, daca vrea sa ajunga cineva in viata!" e deja un motto asumat in cresterea odraslei de tip "Domnul Goe milenialul".
In schimb, Mara pare sa fie atrasa de lecturi. Nu, nu in stilul devoratorului de carti care am fost eu, ci cu o atitudine mult mai selectiva. Daca in prima faza am recurs la trucul cartea si filmul pentru a o face sa isi vare nasul prin Stuart Little, The Wonder (Minunea), Micul Print si alte cateva lecturi dublate de filme inspirate de ele, acum sunt tatal unui copil care isi savureaza cartile preferate in mod repetat.
"Big Nate" este preferatul ei, iar pustiulica asta - diferit de Tom Sawyer sau Huck - este deja obisnuit sa fie rasfoit constant in zile amortite de vacanta sau in weekenduri molcome. Minunea - o carte destul de dureroasa - e si ea la a doua sau a treia lectura in ultimul an si, daca la inceput m-a mirat lucrul acesta, mi-am adus aminte de "Jurnalul" lui Cata Burci, vacantele lui la tara si lupta adolescentului cu un cancer nemilos.
Mara nu a dat pana acum nasul cu mai sus mentionatii Tom si Huck, pentru ca i-ar fi greu sa transpuna atmosfera din epoca lui Twain si peisajele din Sud pe imaginea Dambovitei sau a Deltei Vacaresti. Nici nu cred ca o va face prea curand, poate doar in cadrul sesiunilor de la Clubul de lectura.
In fine, orele de lectura ale fiica'mii vin ca o furtuna de vara, cand are chef citeste de nu ii auzi nici rasuflarea, cand nu... nu. Exista intotdeauna mici chestii artizanale de modelat prin casa, tentatia filmuletelor amuzante de pe Youtube, vlogul detinut de cate o colega etc.
Ideea este ca universul casnic si de vacanta al Marei este strict urban de ceva vreme, iar copilul isi adapteaza pofta de a visa pe un calapod familiar ei.
Nu stiu daca asta este neaparat cea mai buna solutie, dar cert e ca nu o impinge direct pe scaunul din fata calculatorului ore in sir. Intentionez sa ii imping in fata si alte carti. Ooo, da, cu siguranta! Dar, pentru ca acest demers sa ii starneasca placerea unei diversitati a lecturilor de vacanta, va trebui sa ii asigur si mediul care sa o transpuna in poveste.
Revenind la dilema din titlu, Mara imi seamana in ceea ce priveste pofta de a-si viri nasul intr-o carte, dar nu insist sa isi alcatuiasca bagajul de cunostinte strict dupa modelul generatiei mele. Sunt indeajuns de multumit ca da valoare timpului petrecut in compania cartilor pentru a evita greseala de a ii impune o lista obligatorie de lecturi.
