Te intrebi ce jocuri sa-i mai cumperi copilului tau, ce activitati l-ar amuza si ar fi in acelasi timp folositoare, te gandesti cat de lunga este o zi geroasa de iarna in care nu puteti merge in parc sau ce e de facut in timpul unei calatorii mai lungi pentru ca micutul sa nu se plictiseasca? Incercam sa-ti sugeram cateva activitati in care se imbina creativitatea, placerea si utilitatea.
Este vorba despre acele lucruri marunte dar atat de frumoase pe care le confectionam chiar noi impreuna cu copiii nostri.
Daca citind aceste randuri, in fata ochilor va apare foarfeca, lipiciul, ghemele, scoicile, resturile de materiale pe care le aveti prin casa…suntem pe drumul cel bun! Pentru ca astazi vorbim despre dezvoltarea abilitatilor manuale la copil.
Copiii sunt foarte incantati sa realizeze ceva cu propriile manute. Adesea spun: "Vreau sa fac si eu!" cand ii vad pe cei apropiati facand cornulete, curatand legume, impletind, lucrand in gradina sau facand diferite reparatii.
Curiozitatea copilului il impinge mereu "sa-si bage nasul peste tot", sa priveasca, sa puna mana, sa incerce si el. De jur imprejur insa se loveste adesea de refuzul nu tocmai politicos al adultilor: "Pleaca de aici, nu vezi ca am treaba!", "Esti prea mic", "Nu poti tu sa faci asa ceva, nu ma mai incurca!", "Lasa-ma in pace, du-te si joaca-te!", "Mi-e frica sa nu te tai!", "Ne grabim!"
A pune mana este pentru copil principala tentatie. Ea incepe sa se manifeste foarte timpuriu iar simtul tactil este important in aceasta perioada a vietii. De aceea abilitatile manuale si indemanarea pot fi dezvoltate usor cand copilul este mic, adica prescolaritatea este cea mai propice etapa.
Cu atat mai mult cu cat se suprapune peste perioada de manifestare a curiozitatii si interesului pentru tot ce este nou. La copilul mic, inteligenta este in mare parte motorie. Copilul inteligent apuca mai devreme, manipuleaza activ jucariile, le muta dintr-o mana in alta, le intoarce pe toate partile, face miscari mai diverse.
Aceste activitati sunt folosite adesea in cadrul psihoterapiei pentru rezolvarea unor probleme cum ar fi timiditate, neincredere, deficit de atentie, esec sau abandon scolar etc.
De exemplu, un copil agitat, care nu sta locului o clipa va fi atras de diversitatea materialelor si va accepta cu usurinta o astfel de activitate in timp ce pe altele le va respinge de la inceput, reusind putin cate putin sa-si imbunatateasca atentia, concentrarea si rabdarea. Un copil timid va castiga incredere in el insusi, vazand rezultatele muncii lui, va reusi sa comunice mai bine, sa ceara ajutor si sa aiba initiativa.
Anca Munteanu
Psiholog - Psihologia copilului
C.P.A.P.
