Cu totii ne amintim de spectacolele de circ din copilarie. Ce era in sufletul nostru atunci? Un amestec de teama, bucurie, fascinatie, intrebari, batai de inima…Cu totii ne-am temut pentru dresori, pentru acrobati, am stat cu inima stransa, ne-am minunat de curajul lor, de indemanarea sau de perseverenta cu care fac iarasi si iarasi aceleasi acrobatii.
Luminile puternice si colorate, stralucirile costumelor, paietele, alternanta intre zgomotul asurzitor si tacerea deplina din momentele de mare pericol, miscarea neobosita a clownilor si acrobatilor, animalele care vin in fuga in arena urmandu-si cuminti dresorul, fracurile si jobenurile sclipitoare – toate ne amintesc de emotia si bucuria pe care o traim doar la circ.
Ceea ce este deosebit de alte distractii este ca atat copiii foarte mici, cat si cei mai mari, adolescenti sau adulti sunt deopotriva incantati, emotionati, amuzati si fascinate de spectacolul de circ. Care sa fie cauza? Ce ne atrage pe toti la circ si ne produce atata emotie?
Primul raspuns care imi vine in minte este "neobisnuitul"; la circ vedem lucruri pe care nu le vedem nicaieri in alta parte, fie ca este vorba despre animale, despre acrobatii, despre oameni din diferite colturi ale lumii. Ii aratam micutului nostrum o chinezoaica, un costum traditional african, un iac, o foca sau un sarpe, acrobati care merg pe picioroange, sarituri unice, jonglerii cu zeci de farfurioare si cate altele.
Apoi mai este "pericolul" . Tututror ne sta inima cand vedem sarituri de la trapez, dresori care-si baga capul in gura leului, acrobati care merg pe sfoara la zeci de metri inaltime sau care sar prin cercuri de foc. Oamenii inca din copilarie sunt incitati de lucrurile periculoase iar spectacolul de circ reuseste sa fie portia de risc si pentru cei care in real nu au curajul de a escalada muntii, a merge cu motocicleta sau a se arunca cu parasuta.
"Distractia, rasul" sunt si ele atractii ale spectacolului de circ. Toata lumea rade, de la cei mici la bunici in fata unui clown care face diferite giumbuslucuri. Gesturile lui, costumul, mimica, umorul de situatie pe care il produce inveseleste sip e cei mai posaci. Sa fie oare starea de veselie cea pe care o cautam ducandu-ne la circ?
Printre putinele locuri unde putem beneficia de asa ceva – "implicarea spectatorilor" – este un punct de atractie specific circului. La fiecare reprezentatie, clownii sau scamatorii cer ajutor publicului, aducand in arena copii sau adulti. A fi implicat in spectacol, a "ajuta" la producerea unui numar, a reusi sa produci rasul spectatorilor, a fi in lumina reflectoarelor chiar si pentru cateva momente, a fi aplaudat – lucruri pe care le dorim cu totii in adancul sufletului. In plus, aceasta implicare a spectatorului sporeste nota de autenticitate si reduce indoiala astfel incat suntem convinsi ca ceea ce s-a intamplat in arena "este adevarat"!
Nu in ultimul rand, "misterul" – ce ramane nedezlegat pentru fiecare dintre noi chiar si can suntem mari. Cum se fac scamatoriile? Cum reusesc sa treaca tigara prin moneda? Cum scot porumbei si iepurasi din joben? – sunt intrebari la care n-am reusit inca sa raspundem.
Iata cateva dintre motivele pentru care circul isi pastreaza acelasi farmec de-a lungul timpului. Fireste ca fiecare copil si fiecare adult are motivele proprii pentru care merge la circ si de aceea este bine sa-i incurajam pe cei mici sa povesteasca spectacolul de circ, numerele care i-au incantat cel mai mult, sa deseneze animalele vazute sau ceea ce i-a impresionat. Pentru ca dincolo de distractia, rasul si suspansul trait pe moment, spectacolul de circ poate fi o veritabila lectie de zoologie, geografie, istorie uneori, o lectie de curaj, perseverenta si maiestrie...
Anca Munteanu
Psiholog - Psihologia copilului
C.P.A.P.
