Dacă copilul se teme de întuneric, trebuie să știți că nu este singurul. Este una dintre cele mai frecvente temeri din copilărie.
Acest lucru este confirmat de o meta-analiză a 29 de studii efectuate la Universitatea Monash: acești psihologi au constatat că aproape 73% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani suferă de o frică nocturnă, fie că este vorba de frica de întuneric sau de o altă problemă care se activează în timpul nopții.
În consecință, majoritatea părinților au fost nevoiți să se confrunte cu temerile nocturne ale copiilor lor. Din păcate, frica de întuneric perturbă adesea ciclul de somn al copiilor și al părinților lor, ducând la epuizare, probleme de concentrare, iritabilitate și stări de spirit.
Primul pas: ascultați-vă copilul și validați-i emoțiile
Primul pas pentru a ajuta un copil să depășească frica de întuneric este pur și simplu să-l ascultați. Mulți adulți minimalizează temerile și nesiguranța copiilor, așa că, în loc să spuneți fraze precum "nu-ți fie frică de întuneric" sau "nu e nimic", încercați din răsputeri să arătați că înțelegeți.
Cheia este să validați ceea ce simt, mai degrabă decât să îi judecați sau să încercați să le ignorați temerile. De exemplu, îi puteți spune copilului care a fost cea mai mare frică a dumneavoastră când erați mic și cum ați depășit-o. Acest lucru îl va ajuta să înțeleagă că este normal să vă fie frică și că nu este ceva de care să vă fie rușine.
Al doilea pas: înfruntarea fricii
Următorul pas este să înfruntați frica. De fapt, temerile cresc adesea atunci când încercăm să le evităm. Este important de știut că strategiile de evitare, cum ar fi să îi permiteți copilului să doarmă cu lumina sau televizorul aprins, nu au de obicei succes. Dormitul în camera lor poate, de asemenea, să înrăutățească frica pur și simplu pentru că nu este abordată. În plus, vă învățați copilul că evitarea este o strategie valabilă pentru a face față temerilor și problemelor din viață, când nu este așa.
În schimb, puteți folosi o abordare graduală pentru a aborda treptat frica lor, cum ar fi diminuarea luminii sau determinarea lor să doarmă singuri în camera lor pentru perioade din ce în ce mai lungi de timp.
