Iti amintesti ca atunci cand erai mica erai convinsa ca oamenii pot zbura? Sau ca a fost o vreme in care credeai in zane si unicorni?
E mult de atunci, nu? Este un tip de gandire specific copiilor cu varste intre 2 si 7 ani, care sunt capabili sa amestece realitatea cu fantezia pana intr-acolo, incat limita dintre ele dispare complet.
Aceasta gandire este denumita gandire magica si este foarte important sa stii cum sa gestionezi aceasta etapa, ca parinte.
Ce este gandirea magica a copiilor
Daca in copilarie ai trait o perioada in care vedeai tot felul de fantome sau personaje in jurul patului tau sau daca orice calatorie cu masina se transforma pentru tine intr-o aventura cu eroi sau printese, daca ti se parea ca vezi licurici printre florile din gradina trebuie sa stii ca ai fost un copil normal. Si ca aveai o gandire magica. Aceeasi pe care o are acum copilul tau si care parca te ingrijoreaza putin cand cand vezi ca pentru el lumea imaginara pare un pic prea reala. Ei bine, nu te ingrijora!
Exista o etapa, intre 2 si 7 ani, in care creierul copilului nu poate separa fictiunea de realitate. Pentru ei, fantezia este ceva real, ei chiar cred ceea ce vad, desi vad cai inaripati sau fluturi cu chip uman. Nici prietenii imaginari nu sunt ceva neobisnuit in aceasta etapa, nici ca micutii sa discute cu ei ca si cum chiar ar fi acolo.
Pentru ei chiar sunt. Este aceeasi gandire care il valideaza pe Mos Craciun si care ii face sa vada lucruri pe care noi nu (mai) stim sa le apreciem. Din acest tip de gandire decurg si acele intrebari care ne blocheaza, dar si acele raspunsuri nastrusnice din categoria "copiii spun lucruri trasnite".
Gandirea magica nu trebuie sa fie descurajata. Ea este o etapa foarte importanta pentru ca este felul lor de a cauta explicatii despre lumea atat de mare si de ciudata, uneori, care ii inconjoara.
Care sunt caracteristicile gandirii magice
In aceasta etapa copiii observa lumea concentrandu-se si pe cele mai mici detalii. In timp ce noi, adultii, o vedem "in mare", ei se concentreaza pe lucrurile concrete.
Copilul da o mare importanta aspectului fizic. De aceea, un om deghizat in monstru va ramane un monstru si cand isi va da jos masca.
Copiii asociaza ideile cu emotiile. Daca vor primi un cadou dupa ce vor fi vazut o stea cazatoare, vor fi convinsi ca asta s-a intamplat pentru ca si-au pus o dorinta. Daca ii scriu o scrisoare lui Mos Craciun si primesc ceea ce au cerut, vor fi convinsi ca el exista si ca i-a rasplatit pentru ca au fost cuminti.
Pentru copilul cu gandire magica nu exista "imposibil"; pentru el totul se poate face si este suficient sa iti doresti asta.
Cum sa te porti cu un copil cu gandire magica
Am lamurit deja ca etapa gandirii magice este una perfect normala si nu trebuie niciodata sa o reprimam sau sa ii acuzam ca mint. Este o etapa care face parte din procesul de maturizare. Insa, cand vezi ca lucrurile cam scapa de sub control in anumite directii, poti interveni, ca adult responsabil ce esti:
- cand vezi ca in lumea sa apar prea multi monstri care il sperie, arata-i ca nu i se va intampla nimic.
- cand copilul insista ca poate face lucruri care il pot pune in pericol, ajuta-l sa inteleaga ca nu chiar orice este posibil (cum ar fi sa zbori).
- incearca sa il tii departe de filme sau desene care l-ar putea speria.
Gandirea magica stimuleaza creativitatea, imaginatia si intuitia, ajuta copilul sa isi creeze propriile idei si sa faca fata emotiilor. Este un proces evolutiv care trebuie respectat, dar si controlat intr-o oarecare masura.
Gandirea magica incepe sa dispara dupa varsta de 7 ani, iar intre 8 si 10 ani copilul va intra in etapa rationarii, in care linia aceea atat de stearsa dintre fantezie si realitate incepe sa devina din ce in ce mai clara.
