Bau-bau si–a pierdut demult coltii si nu mai sperie decat, poate, pe cei mai mici dintre copii. Dar juniorii de azi sunt crescuti altfel de catre parinti: cu explicatii, consecinte, respect si multa comunicare, prin urmare e greu de crezut ca le mai poate fi frica de ceva, nu? Gresit! Si copiii de azi au frici, asa cum aveam si noi, in copilaria noastra. Iata de ce se tem ei.
1.Vizita la stomatolog
In ceea ce priveste teama de stomatolog, aceasta este una invatata, nicidecum innascuta. Majoritatea adultilor inca mai fac glume legate de vizita la dentist, iar metodele de a-i determina pe copii sa perieze dantura in fiecare seara nu sunt dintre cele mai ortodoxe. Sa mai spunem ca majoritatea parintilor nu isi duc copiii la dentist la controale regulate, ci numai daca exista o problema?
Turbine stomatologice - iata zgomotul clasic care le starneste copiilor fiori. Sa stii ca este important sa il expui pe cel mic experientei controlului stomatologic: va invata ca nu are de ce sa se teama, va descoperi cu fascinatie si calm toate minunile tehnologice din cabinetul dentistului si va stabili o legatura bazata pe incredere cu acesta. In plus, cabinetele stomatologice care trateaza frecvent copii creeaza un mediu prietenos si atractiv pentru acestia pentru ca, la final, experienta sa fie una incadrata in categoria placute.
2. Intunericul
Frica de intuneric este o frica instinctiva, naturala si de inteles. Pana la urma, intunericul poate ascunde o multime de pericole de care specia umana a fost nevoita sa se fereasca in milioane de ani de evolutie.
Bebelusilor nu le este teama de intuneric deoarece nu il pot intelege. Pe masura ce copilul creste, iar universul mintii sale se dezvolta, imaginea capata din ce in ce mai multa putere. Brusc, intunericul este asociat cu o multime de fiinte fantastice, cu plasmuiri ale imaginatiei care sunt cu mult mai înfricoșătoare decât ceea ce îi speria pe oamenii cavernelor.
Frica de intuneric dispare odata cu cresterea in varsta, desi, sa fim sinceri, si noi mergem cu inima stransa prin casa dupa ce am vazut un film de groaza. Ca sa nu devina o povara, ea poate fi controlata si educata in joaca: jocuri cu umbre intr-o camera intunecata, v-ati ascunselea cu lumina stinsa, baba-oarba si o multime de alte idei pe care le puteti pune in practica si care va pot imprieteni si cu intunericul.
3. Injectiile
Ok, de teama de ace si injectii este greu sa scapi, copil fiind. Din fericire, nu se mai practica tratamentele injectabile cu antibiotice care se aplicau candva, iar cand siropurile nu mai sunt de ajuns, se trece la montarea unei branule, care poate ramane pe loc timp de cateva zile, pentru administrarea medicatiei.
Este de asteptat ca nici un junior sa nu sara in sus de bucurie la vederea unui ac si la anticiparea disconfortului unei intepaturi, dar si in aceasta privinta, atitudinea parintelui si, de ce nu, exemplul sau, sunt esentiale.
Un parinte care isi pastreaza calmul si explica, pe intelesul copilului, de ce e necesar tratamentul sau de ce e nevoie sa faca analizele de sange, care ii spune exact la ce se poate astepta, care nu minte si nu ascunde adevarul va avea parte de un micut cooperant, chiar daca emotionat.
De multe ori, fricile copiilor sunt situate undeva la linia de demarcatie intre realitate si imaginar, lucru care le face, de altfel, atat de inspaimantatoare. Cu ajutorul unei abordari echilibrate din partea parintilor, ele se pot atenua treptat, pe masura ce copilul creste.
Sursa foto: Shutterstock
