Simtul echilibrului la copii se dezvolta in primii ani de viata si este unul dintre cele mai importante pentru cei mici. Acest sistem depinde de mai multe mecanisme care functioneaza impreuna intr-un mod complex pentru a da stabilitate corpului. Cum functioneaza simtul echilibrului, cum putem ajuta copilul sa il dezvolte si ce tulburari poate da atunci cand nu este complet functional aflati in cele ce urmeaza.
Simtul echilibrului este esential pentru oameni
A merge, a alerga, a merge pe bicicleta, a dansa si a sari sunt activitati imposibil de realizat fara simtul echilibrului. Datorita unui sistem intrinsec si complex reusim sa ne controlam miscarile si pozitia corpului in spatiu. Simtul echilibrului este esential pentru oameni, dar si pentru animale, si depinde de mai multi factori:
• vederea, datorita careia putem percepe si estima distanta fata de lucrurile din jurul nostru;
• sistemul vestibular al urechii interne, responsabil in mare parte de stabilitate si echilibru;
• gatul, trunchiul si articulatiile picioarelor, care transmit creierului informatii despre locul in care se afla corpul in raport cu mediul din jur.
Toate informatiile senzoriale pe care le captam cu ajutorul vederii, al muschilor, al tendoanelor si articulatiilor, dar si cu ajutorul urechii interne ajung la trunchiul cerebral. Acolo ele sunt procesate impreuna cu alte date provenite de la cerebel si de la coretexul cerebral si astfel intra in functiune simtul echilibrului. Orice "hiba" in acest sistem complex poate altera echilibrul si poate provoca tulburari de la usoare, la grave.
Cand si cum se dezvolta simtul echilibrului
Simtul echilibrului incepe sa se dezvolte in primii ani de viata si se deterioreaza la batranete, cand vederea si auzul slabesc.
Ca si in cazul altor abilitati, parintii pot ajuta copiii sa isi dezvolte mai rapid si mai bine simtul echilibrului, cea mai simpla cale fiind prin jocuri.
Stimulati dezvoltarea motorie prin jocuri potrivite varstei
Cand spunem dezvoltare motorie, vorbim despre motricitatea fina si despre cea generala, diferenta constand in partile corpului care sunt implicate. Motricitatea generala tine de mobilitate, schimbarea pozitiei corpului si capacitatea de a mentine echilibrul, iar motricitatea fina se refera la folosirea mainilor, a degetelor, a picioarelor si la coordonarea ochi-mana, ochi-picior etc.
In primele luni de viata este recomandat sa potentati aceste abilitati motorii cu activitati si jocuri potrivite varstei bebeusului, insistand in special pe incurajarea mersului taras si pe cele in care copilul sta cu fata in sus, excelente pentru a "lucra" simtul echilibrului.
Sporturi adecvate varstei copiilor
Pe langa faptul ca miscarea ii va ajuta sa aiba oase si muschi puternici, unele sporturi le vor dezvolta simtul echilibrului. Printre acestea se numara ciclismul, mersul pe role sau patinajul, schiatul, dansul sau inotul.
Daca obisnuiti sa faceti acasa pilates sau yoga, incurajati-i pe cei mici sa vi se alature, pentru ca stimuleaza foarte mult coordonarea, flexibilitatea si concentrarea.
Sariturile si piruetele "educa" echilibrul
Orice joc sau activitate care implica sarituri - trambulina sau saltele elastice, mingi saltarete, pasul strengarului - ajuta la dezvoltarea echilibrului.
Piruetele, statul intr-un picior, mersul pe borduri si exercitiile care presupun invartit ajuta la dezvoltarea sistemului vestibular al urechii interne, responsabila in mare parte cu echilibrul.
Tulburarile de echilibru in copilarie
Din fericire, tulburarile de echilibru sunt rar intalnite la copii, dar daca apare vreun simptom este foarte important sa fie consultat de urgenta un medic.
Copiii care au antecedente in familie cu probleme de auz sau de sindrom vestibular, dar si cei care acuza des greturi si ameteli ar putea avea o tulburare de echilibru.
Simptomele care apar cel mai des in astfel de cazuri sunt instabilitatea sau tendinta de a se impedica des atunci cand merg, dificultatea de a face activitati simple precum urcatul scarilor sau senzatia de ameteala. Starile de vertij, cand parca totul se invarte in jur sau cand parca te misti desi nu o faci, vederea in ceata sau intunecata, disconfortul in fata unor lumini fluorescente sau imposbilitatea de a estima distantele, care afecteaza coordonarea ochi-mana, sunt, de asemenea, semne care ar trebui sa va dea de gandit.
Cand tulburarile de echilibru au legatura cu auzul, copilul ar putea auzi un zumzait sau poate acuza durere, presiune sau senzatie de murmur in urechi.
Diagnosticarea tulburarilor de echilibru la copiii mici este foarte dificila, pentru ca nu au capacitatea de a verbaliza ceea ce simt si pentru ca de cele mai multe ori simptomele sunt puse pe seama dezvoltarii mai lente sau a lipsei unor abilitati.
FOTO: Pixabay.com
