Regresul comportamental corespunde cu o nevoie de intoarcere in timp, in cautarea unui confort emotional si fizic pierdut. Copilul are tendinta sa reia numite obiceiuri vechi, de pe vremea cand era bebelus sau nu invatase inca sa vorbeasca. Fenomenul apare de regula la copiii de 5-6 ani, dar poate surveni si la varste mai mici. Copilul care refuza sa mai faca la olita si cere sa-i pui scutec sau care vrea din nou biberonul isi doreste, de fapt, sa fie iar inconjurat de atentia si dragostea parintilor.
De ce apare regresul la copii?
Dezvoltarea normala a copilului este influentata de foarte multi factori, cum ar fi bagajul genetic, viata intrauterina, primul an de viata, familia in care creste, educatia pe care o primeste de la parinti, mediul cu care interactioneaza si experientele sale de viata.
Psihologii sustin ca primul an din viata copilului este definitoriu pentru dezvoltarea lui ulterioara. Totodata, ei afirma ca un copil care se confrunta cu un punct de cotitura (milestone), poate incepe sa regreseze intr-o arie de dezvoltare dupa ce a inregistrat achizitii majore intr-o alta arie.
Regresul care apare la majoritatea copiilor se caracterizeaza printr-un comportament cauzat de stres, frustrare sau evenimente traumatice. Schimbarile majore in viata micutului, precum reintoarcerea mamei la serviciu, intrarea la cresa, aparitia unui fratior, divortul parintilor, mutarea intr-o alta casa sau moartea unei bunic pot declansa schimbari de comportament benigne.
Copilul se simte nesigur, speriat sau furios. Lipsa abilitatilor de comunicare poate accentua sentimentele negative. Pentru a compensa, el se reintoarce la comportamente specifice unui stadiu in care s-a simtit bine. Prin regres, copilul transmite ca se simte vulnerabil.
Unii specialisti sustin chiar ca momentele de regres sunt, de fapt, perioade rapide de schimbare. In acest context, regresul poate fi definit drept un moment caracterizat prin nevoi emotionale foarte mari si comportament dezorganizat. Prescolarii, de exemplu, se pot purta precum bebelusii atunci cand au nevoie de o mai mare implicare sociala, care sa-i ajute sa faca fata etapelor de dezvoltare.
Forme ale regresului la copii
Exista mai multe forme de regres la copii:
• Regresul somnului, manifestat prin somn agitat cu treziri foarte dese;
• Regresul de scutec: cel mic face pe el dupa ce s-a dezvatat de scutec si a inceput sa foloseasca olita;
• Regresul de limbaj: desi e capabil sa articuleze cuvinte, copilul "vorbeste" din nou ca un bebelus.
In familiile cu cel putin doi copii de varste diferite, cel mare poate incepe, la un moment dat, sa se comporte precum cel mic. Cauza acestui comportament este nevoia de atentie. Din punct de vedere psihologic, aceasta este o etapa absolut normala in dezvoltarea primului nascut si parintii nu trebuie sa se ingrijoreze.
Sfaturi pentru parinti
Daca ai observat forme de regres la copilul tau si banuiesti ca ele sunt legate de un eveniment stresant, este bine sa ai in vedere o schimbare de atitudine din partea ta.
• Da dovada de mult calm si tact. Doar asa il poti ajuta pe cel mic sa treaca cu bine peste o perioada stresanta;
• Identifica motivul pentru care se simte vulnerabil si inlatura-i apoi nesiguranta acordandu-i mai multa atentie, imbratisari si timp mai mult petrecut impreuna. De indata ce copilul se va simti iar in siguranta, regresul va disparea;
• Fii realista! Daca ai asteptari prea mari de la copil, s-ar putea sa-l determini sa dea si mai mult inapoi;
• Lasa-l sa se alinte si sa-si exprime nevoia de a fi tratat aidoma mezinului familiei;
• Nu-l certa si nu-l pedepsi. Daca ii tii morala ca nu se comporta adecvat, copilul se va simti exclus, respins si alungat. Astfel de sentimente negative pot duce la anxietate si revolta;
• Lauda-l de fiecare data cand face ceva adecvat varstei, cum ar fi sa-si stranga jucariile fara sa il rogi sau sa bea lapte din cana. In felul acesta, va fi tentat sa renunte la comportamentul "de bebelus";
• Arata-i care sunt beneficiile faptului ca este mai mare. Copilul va deveni extrem de incantat de statutul sau;
• Da-i sarcini usoare, cum ar fi sa aseze masa sau sa sorteze hainele pentru spalat. Implicandu-l in treburile importante ale casei, il determini sa se vada pe sine din perspectiva varstei sale biologice si sa-si asume rolul de prim-nascut. Curand, vei remarca o schimbare de atitudine din partea copilului mai mare: va uita de gelozie si nevoia de atentie si va deveni protector si extrem de afectuos cu mezinul sau mezina familiei.
Cand trebuie sa iti faci griji?
Atunci cand regresul dureaza mai multe saptamani sau chiar luni, obiceiurile tind sa devina permanante, iar comportamentul copilului se modifica semnificativ, uneori chiar dramatic. In astfel de situatii se impune apelarea la un specialist. Cauza regresului poate fi constituita de o tulburare de spectru autist, o afectiune neurologica sau o problema psihiatrica. Aceste afectiuni sunt caracterizate, in general, printr-o dezvoltare aparent normala, pana la o anumita varsta, urmata apoi de un regres al limbajului, social si comportamental.
Autismul
In cazul copiilor care sufera de o tulburare de spectru autist, regresul apare de regula inainte de varsta de 3 ani. Copiii nu mai pronunta anumite cuvinte, le este imposibil sa initieze si sa sustina o conversatie, incep sa repete automat sunete auzite la altii (ecolalie) sau spun de multe ori acelasi lucru. Unii apeleaza la stereotipii sau neologisme, manifesta semne de retragere sociala, rezistenta la schimbare si hipersensibilitate la stimuli auditivi.
Sindromul Landau-Kleffner
Este o forma rara de epilepsie, insotita de o pierdere progresiva sau brusca a vorbirii si a intelegerii cuvintelor (afazie). Majoritatea copiilor manifesta simptome specifice dupa varsta de 5-7 ani. Doar 1 copil din 10 prezinta forme de regres inainte de a implini 3 ani.
La inceput, cel mic nu mai raspunde la comenzi, chiar daca sunt rostite clar si raspicat. Treptat, copilul ajunge sa nu mai recunoasca sunetele obisnuite, precum soneria de la usa sau tonul de apel al telefonului. In timp apar celelalte simptome: hiperactivitate, agresivitate, depresie, retragere sociala, negativism si cosmaruri.
Mutismul electiv
Reprezinta incapacitatea unui copil de a vorbi in anumite situatii. Apare brusc, dupa un eveniment traumatizant (boala, despartirea de o persoana iubita, abuz, neglijenta, ironizare sau umilire).
