Nu as putea incepe acest post fara sa spun mai intai ca scopul nu este de a jigni pe nimeni. Am incercat sa facem ceva amuzant, o postare in care atat parintii, cat si pediatrii sa se simta identificati in anumite situatii si sa vedem cum se simte celalalt (in acest caz noi, pediatrii).
Chiar avem incredere in ceea ce spui si suntem siguri ca poti descrie situatia destul de precis: caca verde, caca cu sange, voma cu bucati de mancare in ea... La fel cum avem incredere in tine daca ne spui ca are 39oC si nu ne aduci termometrul, nu avem nevoie de scutec pentru a vedea cum arata scaunul. Daca ai totusi nevoie sa vedem "substanta X", este preferabila o fotografie (care nu miroase).
"Nu, nu este intotdeauna un virus (desi de cele mai multe ori este)"
Unii parinti chiar se enerveaza cand le spunem ca, intr-adevar, ceea ce are copilul lor este, din nou, un virus. Dar, in cele mai multe cazuri, asa este. Probabilitatea ca un virus sa fie vinovat de infectia unui copil este foarte mare. Si, din pacate, exista mii de virusi, dintre care multi nu avem cum sa ii identificam in practica (si nici nu avem nevoie sa o facem). De asemenea, din nefericire (sau din fericire, in functie de cum privesti lucrurile), in cele mai multe cazuri nu este necesar un tratament specific, dincolo de tratamentul simptomatic: antipiretice daca exista febra, spalaturi nazale pentru raceala.
"Antibioticul nu este intotdeauna baiatul bun"
Aud adesea fraza: "Nu si-a revenit pana cand nu i s-au administrat antibiotice". Si, evident, nu sunteti pediatrul care l-a prescris.
Aici se pot intampla mai multe lucruri. Dupa cum am spus, cea mai probabila cauza a infectiei la un copil mic este un virus. Dar, uneori, pe masura ce trec zilele, se intampla ca o "bacterie sa profite" si sa infecteze si copilul. De exemplu, incepe cu o raceala si ajunge la otita.
"Testele (analize, radiografii...) au o indicatie specifica, iar dorinta parintilor nu este, de obicei, una dintre ele"
Uneori intalnim parinti care vin la clinica pentru ca vor sa le facem un test sau altul copilului lor. Pentru a face un test complementar (analiza, radiografie, tomografie computerizata), facem o anamneza (parintele sau copilul ne spun ce este in neregula) si examinam pacientul; in functie de aceasta, decidem daca avem nevoie de un test pentru a diagnostica si/sau a ghida tratamentul sau daca nu este necesar.
Este adevarat ca, la adulti, se fac uneori teste pentru a vedea "cum merg lucrurile". Nu si la copii. Daca trebuie sa facem un test pentru a diagnostica ceva, il vom face. Dar daca este vorba de un copil sanatos, fara probleme, nu solicitam teste "oarbe".
FOTO: pexels.com
