Vitamina D este responsabila pentru formarea corecta a oaselor. Aceasta regleaza nivelurile de calciu si fosfor din organism, dar si metabolismul osos. De asemenea, este implicata si in alte functii, cum ar fi buna functionare a sistemului imunitar, a sistemului nervos si sistemului muscular.
In ultimii ani, numarul de studii privind vitamina D a crescut considerabil. Cu toate acestea, exista inca multe controverse cu privire la implicarea sa in diferite boli, la necesitatea suplimentarii si chiar la nivelurile normale din sange.
De unde obtine copilul vitamina D?
Vitamina D provine din trei surse:
1. Dieta
Obtinem doar 10% din cantitatea necesara de vitamina D din alimentatie. Alimentele bogate in vitamina D (vitamina D2 si vitamina D3) sunt laptele si produsele lactate, pestele gras si galbenusul de ou. Prezenta grasimilor favorizeaza absorbtia vitaminei D.
2. Soare
Expunerea la soare, in special la radiatiile ultraviolete (UVB), provoaca fotoliza 7-dehidrocolesterolului si il transforma in vitamina D3 (colecalciferol). In acest fel obtinem 90% din necesarul nostru de vitamina D.
3. Suplimente
In unele cazuri specifice, este necesara suplimentarea cu vitamina D. Acestea pot fi vitamina D2 sau vitamina D3.
Atat vitamina D2, cat si vitamina D3 pot fi transformate in calcidiol (25-hidroxivitamina D) si stocate in ficat. Aceasta este apoi hidroxilata in rinichi in forma activa: calcitriol sau 1-25 dihidroxivitamina D.
Care sunt consecintele unei cantitati prea mici de vitamina D?
Bebelusii si copiii care au deficiente de vitamina D nu pot absorbi corect calciul si fosforul, iar oasele lor nu se formeaza in mod normal, ceea ce ii predispune la mai multe fracturi si deformari osoase. Aceasta afectiune este cunoscuta sub numele de rahitism. In plus, acestia pot avea crampe musculare, slabiciune musculara si intarzieri in dentitie si crestere.
Pe de alta parte, exista studii care leaga nivelurile scazute de vitamina D de anumite boli, dupa cum vom vedea mai jos.
Boli legate de deficienta de vitamina D
Numeroase studii au implicat vitamina D in diverse boli: infectii, boli imunologice, cardiovasculare, neurologice etc. Totusi, acestea sunt studii observationale si nu s-a stabilit nicio relatie de cauzalitate.
In ceea ce priveste relatia dintre vitamina D si astm, desi exista studii observationale care constata o asociere intre nivelurile scazute de vitamina D si un astm mai sever, autorii concluzioneaza ca sunt necesare mai multe studii inainte ca tratamentul cu vitamina D sa poata fi indicat acestor pacienti.
Exista, de asemenea, studii care leaga nivelurile scazute de vitamina D de un risc crescut de sindrom metabolic, dar nu exista inca suficiente dovezi stiintifice, la fel ca in cazul posibilei sale implicari in dermatita atopica.
Ce inseamna un nivel adecvat de vitamina D?
Un nivel adecvat de vitamina D este de peste 20ng/ml. Ce este sub acest prag, se considere deficienta.
Nivelul de vitamina D al copilului poate fi stabilit printr-un test de sange specific.
Cand este necesara suplimentarea cu vitamina D?
In urma analizelor de sange, medicul pediatru poate stabili daca este necesara suplimentarea cu vitamina D. Tot acesta este cel care stabileste cantitatea necesara de vitamina D de care copilul are nevoie in functie de rezultatele testului.
Asociatia Americana de Pediatrie, a stabilit ca bebelusii cu varsta sub un an au nevoie de 400 IUI pe zi, in timp ce bebelusii de peste un an au nevoie de 600 IUI pe zi.
Ce copii sunt mai expusi riscului de a avea deficit de vitamina D?
Putem imparti acesti copii in 4 grupe: cei care se expun prea putin la soare (si, prin urmare, sintetizeaza putina vitamina D3), cei care consuma putine alimente bogate in vitamina D, cei care sintetizeaza putina hidroxivitamina D in ficat sau activeaza putina vitamina D in rinichi sau au o degradare crescuta a vitaminei D si un ultim grup cu cei care au boli cronice legate de metabolismul vitaminei D.
Cum poti preveni deficitul de vitamina D la copil
La copiii cu varsta sub un an, care nu sunt expusi la soare pentru 5-10 minute pe zi, si care nu consuma cel putin un litru de lapte pe zi, se poate face o suplimentare cu vitamina D, insa numai sub indrumarea stricta a medicului pediatru.
La copiii cu varsta de peste un an, prin consumul de alimente bogate in vitamina D (lapte si produse lactate, oua si peste gras), prin petrecerea timpului in aer liber si printr-o expunere rezonabila la soare. Se pare ca doar 10-15 minute de soare pe fata, brate si maini este suficienta vitamina D.
FOTO: freepik.com
.JPG)
