Datorita progreselor medicale, toti bebelusii sunt testati la nastere pentru deficiente de auz. Cu toate acestea, se poate intampla ca problema de auz sa apara dupa acest test initial, fie din cauza unei infectii, traume sau alte cauze. Prin urmare, parintii ar trebui sa fie constienti de semnele de avertizare ale unei posibile deficiente de auz.
Este important sa excluzi posibilitatea ca cel mic sa aiba o problema de auz deoarece, in cazul unei deficiente de auz, consecintele acesteia nu se limiteaza la limbaj si comunicare, ci restul domeniilor, cum ar fi cel social, motor sau cognitiv, vor fi compromise intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de gravitatea tulburarii.
Iata cateva dintre semnele care te pot ajuta sa verifici daca copilul are sau nu o problema de auz:
Semne de avertizare
-
In general, in primele sase luni de viata, bebelusii care au un anumit tip de deficienta auditiva sunt bebelusi foarte linistiti, care nu se supara, nu se sperie si nu sunt surprinsi de niciun fel de sunet neasteptat, care rezista mult timp sau care sunt foarte linistiti si care sunt foarte tacuti.
-
Intre sase si douasprezece luni, poti observa ca bolboroselile pe care le emitea inainte se transforma in tipete. Daca ii strigi pe nume, el nu raspunde la numele sau si nici nu vocalizeaza pentru a atrage atentia persoanelor din jurul sau. Lipsa de reactie la stimuli din afara campului sau vizual persista, la care se adauga faptul ca ii este dificil sa inteleaga expresii familiare fara un gest de sprijin (de exemplu, „la revedere” sau „nu”).
-
Intre douasprezece si optsprezece ani, pierderea auzului este putin mai evidenta, deoarece copilul nu spune cuvinte cu silabe dublate (tati, mami...) si nici nu numeste persoane sau obiecte care ii sunt familiare, cum ar fi anumite alimente sau jucarii.
-
Cand copilul ajunge la varsta de doi ani, daca exista o problema in receptarea stimulilor auditivi, nu este atent cand ii spunem o poveste. In viata de zi cu zi, el nu intelege comenzile simple daca acestea nu sunt insotite de gesturi si nu face propozitii din doua cuvinte.
-
Cand copilul are intre doi si trei ani, toate cele de mai sus devin din ce in ce mai evidente (nu raspunde la comenzi simple, nu raspunde la numele sau, nu este foarte atent, nu completeaza propozitii din mai multe cuvinte, nu raspunde la intrebari, nu repeta propozitiile pe care i le spunem...).
Indicatori de risc ridicat la nou-nascut
Pe langa semnele de alarma, pe care le poti verifica la domiciliu, exista o serie de indicatori de risc ridicat, care se realizeaza printr-o serie de examinari sistematice la spital, in momentul nasterii, la momentul nasterii.
Acesti indicatori includ:
-
Istoric de deficienta auditiva in familie.
-
Infectie materna cu citomegalovirus, rubeola, sifilis, herpes sau toxoplasmoza in timpul sarcinii
-
Malformatii craniofaciale la nou-nascut
-
Greutate la nastere mai mica de 1.500 gr
-
Hiperbilirubinemie severa
Prognosticul copiilor cu acest deficit senzorial este determinat in mare masura de rapiditatea cu care se face diagnosticul si se pune in aplicare cel mai adecvat tratament si reabilitare pentru copil. Diagnosticul precoce este foarte important, deoarece capacitatea fiintelor umane de a dobandi limbajul este mai mare in primii ani de viata si scade treptat cu varsta.
Acest lucru se datoreaza marii plasticitati a creierului, care face posibila recuperarea in urma leziunilor din zonele cerebrale, in cazul deficientei de auz, care sunt responsabile in principal de limbaj. Avand in vedere aceasta mare plasticitate initiala si importanta limbajului pentru dezvoltarea integrala a copilului, este esential sa se depisteze cat mai devreme aceste semne de avertizare ale unei posibile deficiente de auz.
Sursa: bebesymas.com
Sursa foto:freepik
